Omenirea e supraestimată

Profetul evidenței

Acum mai puțin de 200 de ani, Ignaz Semmelweis face legătura dintre infecțiile puerperale și lipsa igienei mâinilor medicilor în spitalele vieneze. Azi, știind ce sunt acelea microorganisme (și-am căzut în extrema cealaltă, a germafobiei, astfel încât milioane de oameni preferă apa la PET în comunități care beneficiază de apă potabilă la robinet), ni s-ar părea de neînchipuit ca un medic să treacă direct de la examinarea cadavrelor în scop de studiu, la asistarea nașterii.

Studiind două maternități diferite, una pentru femei din păturile sociale mai răsărite, cea de-a doua pentru săraci și prostituate, Semmelweis a observat că rata infecțiilor puerperale era cu mult mai mică în cea de-a doua instituție (circa 4% vs 10-35%). Singura diferență semnificativă între cele două spitale era prezența studenților în prima, studenți-medici care treceau de la sala de disecție la sala de naștere.

Evidența validată

Semmelweis instituie simpla dezinfecție a mâinilor între activitățile de disecție și asistarea nașterii. Rata infecțiilor fatale puerperale scade prompt la sub 1%. Extensia metodei la intrumentar permite eliminarea cvasitotală a acestora.

Prostia mândră

Contrar evidenței empirice, majoritatea intelighenției medicale a vremii contestă metoda, ba chiar găsește jignitoare sugestia ca medicii să-și dezinfecteze mâinile în acest fel, nu-i așa, de-a dreptul degradant. Entuziasmul lui Ignaz se lovește de un zid uriaș de orgoliu și prostie, care întârzie aplicarea pe scară largă a acestei reguli simple, permițând alte mii de morți degeaba.

Strivirea Omului

Proscris și luat în râs de către comunitatea medicală, disperat de lupta cu morile de vânt (spre final scrie în termeni duri somităților medicale europene), posibil sifilitic sau dement, Ignaz Semmelweis se degradează progresiv. Trădat de către colegi, este înșelat și internat cu forța într-un ospiciu, sub pretextul unei vizite la acea instituție. Realizând manevra, încearcă să plece, însă este bătut cu brutalitate. Moare două săptămâni mai tîrziu, probabil în urma septicemiei consecutive gangrenei rănilor primite cu acea ocazie, în vârstă de 47 de ani.

Întotdeauna prea târziu

Studiile lui Pasteur și Lister oferă baza teoretică pentru observațiile empirice ale lui Semmelweis, evident prea târziu pentru cel din urmă. Se vor fi căit contemporanii săi pentru surzenia și orbirea cu care l-au tratat? Sau pentru viețile pierdute pentru că orgoliul prostesc i-a împiedicat să constate la rândul lor evidența eclatantă? Negativ.

 


 

De câte ori? Câți Semmelweis, poate nu chiar atât de ridicol de tragici? Discutăm azi despre încălzirea globală sau despre riscurile energiei nucleare. Într-o lume din ce în ce mai plină de experți amatori, cărora fotbalul, politica și agricultura nu le mai sunt suficiente ca teme de dezbatere, râsetele ironice se pot auzi până la ceruri. Hohotele prostiei fudule. Prea proastă și prea fudulă pentru a interioriza evidențe.

Ceea ce vreau să zic aici, de fapt, este că așteptăm mult prea mult de la acest grup de ființe care se numește omenire.

Fii primul care evaluează articolul:

Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile