Ordinarii

Cât de ordinar trebuie să fii ca să-ţi doreşti într-atât să pari extraordinar, încât sfârşeşti prin a fi extraordinar de ordinar!

Nu e nimic în neregulă cu a fi ordinar. Ordinar înseamnă obişnuit. A fi obişnuit poate însemna a fi (mai) fericit. Conotaţia peiorativă e dată numai de spaima (justificată doar de prostie) de a fi la fel cu prea mulţi dintre ceilalţi. Semnificaţia e adâncită de expresia "absolut ordinar", pe care n-o să mă sfiesc s-o folosesc în continuare.

Partea jenantă începe odată cu individul absolut ordinar pe care o formă ciudată de frustrare, alături de nu puţină prostie, îl proiectează în iluzia extraordinarului identităţii sale.

M-am săturat de indivizii absolut ordinari pozând în creaturi extraordinare

Fenomen posibil prin medierea obiceiului trivial de a judeca omul după cum arată. Pe acest mecanism se bazează orice cocalar, orice lepto- sau pseudointelectual, orice curvă sau orice cabotin pentru a modifica percepţia celor din jur. Mă rog, a acelora din jur care se află, din punct de vedere al opticii asupra realităţii, pe acelaşi calapod.

Ca să fiu succint, sunt incredibil de sătul de:

1. imbecili cu frizuri de speţă nouă, care necesită un hair designer (un frizer nefiind suficient de apt), voind să demonstreze nonconformismul sănătos care le stă la baza caracterului
2. golani şi rapandule îmbrăcaţi în ţoale bine brand-uite, cu cât mai flashy cu atât mai bine, în încercarea de a friza extraordinarul prin sugestia indirectă a vreunei mari averi
3. cretine şi mai ales cretini bronzaţi iarna, sugerând grija pentru sinele fizic şi, de asemenea, vreo mare avere care-i duce în Caraibe la orice timp al anului
4. indivizii cu intelect de câine fără cap pozând, prin haine şi accesorii, în intelectuali rasaţi
5. tâmpitoizi semianalfabeţi butonând la iPhone sau echivalente ca şi cum ar înţelege ceva din ele
6. dobitoci care-şi iau Q7 second din Germania sau care se bagă-n datorii să-şi ia vreo maşină "de fiţe"
7. toate combinaţiile de mai sus, plus încă zece mii de opţiuni şi variante

Şi toate astea, numai şi numai pentru ca ipochimenul în cauză să nu fie/pară ordinar. Incredibil. Cât de mare trebuie să fie teama de a nu fi ca restul sau imboldul de a fi diferit, de a fi extraordinar? Şi, mai ales, ce gol mesmerizant înlocuieşte fiinţa în sine, pentru a face acea teamă şi acel imbold posibile.

Cu nuanţe, toate acestea sunt nespecifice pentru Românica-împuţica. Azi, a părea ceea ce nu eşti, a mima că ai ceea ce n-o să ai în veci, e.g. inteligenţă, caracter, frumuseţe, candoare sau spirit boem, e regulă de conduită, pe care o poţi eluda numai fiind cu adevărat extraordinar.

Addendum: În retrospecţie, absolut toţi indivizii extraordinari pe care am avut privilegiul să-i cunosc, cu adevărat ieşiţi din monotonia ordinarului, sunt sau au fost indivizi cu o imagine publică deprimant de ordinară.

0.0/5 (0 voturi)	ordinar • prostie • degeneraţi

Nume:	(sau pseudonim, obligatoriu)
Email:	(obligatoriu - NU va fi publicat)
Website:	(opţional)
Comentariu:	HTML permis (numai membrilor): a, b, i, u, big, small, strike, sub, sup
	Ţine-mă la curent prin email

Comentarii acest articol
Comentarii articole Sicovitol
Toate comentariile