Pancreatita lui Teo

N-am citit sau auzit (nici măcar de la oamenii simpli, de la ţară), atâtea prostii monumentale (şi periculoase) legate de pancreatita acută ca în acest articol. Vă rog insistent să-l citiţi, împreună cu câte comentarii puteţi digera, pentru că oferă o imagine de ansamblu a sistemului medical românesc şi a societăţii de care aparţine.

Sunt acolo profesori universitari de gastro-enterologie care vorbesc despre dizolvarea (?!) calculilor biliari, despre „femeie, vârsta de 40 de ani, supraponderală şi frumuşică la chip” ca şi criterii diagnostice de bază în litiaza biliară şi pancreatită (!?), jurnalişti care confundă calculii biliari cu litiaza renală (!), un scriitor alcoolic care crede că dacă a avut boala a devenit o autoritate ştiinţifică în domeniu.

Realitatea crudă, pe scurt

Pancreatita este o boală cu potenţial letal, la orice vârstă. Cauzele principale sunt litiaza biliară, consumul de alcool (de durată şi intempestiv), medicamentele, hipertrigliceridemia. Există altele, mai rare, dar cele expuse cauzează peste 90% din cazuri.

Medicii de la Elias au procedat corect efectuând ecografie (mai sensibilă decât CT în evidenţierea litiazei biliare), CT (mai sensibilă decât ecografia în evaluarea pancreasului), colangio-RMN (golden standard în litiaza biliară). Din câte ştiu, în cazul Teo Trandafir nu s-a evidenţiat în niciun moment vreun calcul, direct sau indirect (dilatarea căii biliare principale, dilatarea căilor biliare intrahepatice), deşi s-a procedat corect din punct de vedere diagnostic: prima dată, înainte de a trece la alte cauze posibile, trebuie exclusă litiaza biliară, chiar şi la pacienţii la care istoricul sugerează insistent etiologia etanolică. Logic, cauzele majore următoare sunt alcoolul, medicamentele, hipertrigliceridemia.

Înainte de a sări la concluzia că Teo a făcut pancreatită necrotică de etiologie etanolică, trebuie făcută precizarea pe care niciun profesor de la noi n-a făcut-o (cel puţin în presă), dar austriacul a sugerat-o: litiaza poate fi ocultă, fie calculi prea mici pentru detecţia imagistică (aşa-zisele achene), fie, un scenariu frecvent întâlnit, un calcul a migrat în duoden, blocând temporar ductul pancreatic şi amorsând pancreatita acută, după care şi-a continuat parcursul, iar cascada distrucţiei pancratice s-a auto-perpetuat, ca de obicei, fără a mai conta dacă mai există sau nu calculi. Cu alte cuvinte, o endoscopie retrogradă colangio-pancreatică (ERCP), după iniţierea pancreatitei ar fi fost inutilă din perspectiva bolii în curs, mai ales în absenţa argumentelor pentru existenţa litiazei biliare, nicidecum soluţia salvatoare.

Am citit comunicatul Elias. Reiterez: au procedat perfect. Şi reamintesc: pancreatita acută are potenţial letal, indiferent de cauză şi indiferent de ţara în care te tratezi.

Fii primul care evaluează articolul:

Loading...

11 comentarii la “Pancreatita lui Teo

  1. Aş vrea să cred că declaraţia Prof. Oliviu Pascu a fost „adaptată” de un imbecil de jurnalist, pentru că din cartea lui citesc în mod curent pe modulul de medicală.

  2. Oana, originea(nationalitatea) nu ti-o poti schimba.Cetatenia, da. Pentru „jena ca sunt romanca” este o solutie dar este radicala si nu pot s-o recomand aici.”Mass Media”in Romania,face tot posibilul sa-si atinga targetul de cititori sau audienta. E normal pentru o S.C..
    sper ca esti studenta la Hidro….
    daca esti la medicina, apuca-te de altceva. incearca aeronave sau IMPG(daca mai functioneaza)
    nu mai cocheta cu plecatul afara ca ne faci de ras.

  3. Buna ziua!
    Ti-am urmat recomandarea si am citit articolul… Este dificil de comentat, atat din punct de vedere medical cat si jurnalistic. Cred insa ca instructia, in sensul imbunatatirii si imbogatirii informatiilor si aptitudinilor, este o necesitate individuala si sociala. In lipsa ei, amatorismul gangav si superficialitatea devin dominantele vietii de fiecare zi. Am vazut in Romania, ce inseamna o educatie precara. Am intalnit fenomenul si aici, in Anglia. Poate ca refuzul de a invata si de a creste a devenit cel mai puternic numitor comun social pe care il au tarile UE, devenind manifest dispretul fata de educatie. Chiar daca ignoranta si superficialitatea au devenit un trend sau un curent de epoca, nu pot sa nu remarc ca in Romania suntem si mandri cu ele si le expunem cu generozitate in spatiul public. La „bursa de valori”, importanta stapanirii cuvantului rostit sau scris devine din ce in ce mai slab cotata…

  4. un articol ai facut domnule paracelsus exemplar!
    sincere felicitari, o gindire clara, extrem de obiectiva, sustinuta cu foarte mult temei de cunostinte reale de imagistica! nu stiu nimic despre ce s-a discutat in presa despre cazul lui Teo, dar ai dat o adevarata lectie de medicina si sustinere pertinenta a unei etiologii pancreatice – buna chestia cu frumusica la chip – o fi din anghelescu ?????
    felicitari!
    Cu respect,
    Dan!

  5. N-am inteles semnificatia – (?!) vis a vis de dizolvarea calculilor,renali sau biliari.Sa inteleg ca nu o considerati posibila?In cazul asta e cazul sa va mai actualizati cunostintele,eventual luati legatura cu Dr.Penescu,o somitate in nefrologie!
    Da,tot ce a aparut in mass media e varza si asta din cauza ca nu ajung in fata opiniei publice decit niste no name sau ratati, daca preferi, dar care au relatii!Iar „onorabila” presa romaneasca nu face altceva decit sa se aproprie cit mai mult de presa britanica,unde doar senzationalul si birfele conteaza…

  6. @Vali: ca sa fiu foarte franc, nu apreciez deloc uşurinţa cu care mă trimiţi la şcoală. A propos de cazuri, poate este cazul să reciteşti fraza din articol, care se referă fără echivoc numai la calculii biliari, nu şi la cei renali. Dacă litotriţia (sau „sfărâmarea”, în niciun caz „dizolvarea” calculilor) extracorporeală (ESWL) este o procedură de rutină în litiaza renală, aplicarea aceluiaşi principiu în litiaza biliară produce icter mecanic/pancreatită. Nu degeaba nu se utilizează…

    Litiaza renală este o cu totul altă specie decât litiaza biliară.

    În ce priveşte presa britanică, mă tem că compari mere cu pere, adică tabloidele din Anglia (e.g. Daily Mail, The Mirror) cu ziarele „respectabile” din România (e.g. România Liberă, care publică articolul împricinat). Dacă ţii neapărat să faci comparaţii, uită-te la Guardian, Independent, Observer etc..

    În încheiere: „E mai bine să taci şi să pari prost, decât să vorbeşti şi să risipeşti orice îndoială.” – Abraham Lincoln.

    Sau de pe la noi: „Dacă tăceai, înţelept rămâneai”.

  7. @paracelsus:ma bucur ca urmaresti subiectul si din asta inteleg ca elevarea profesionala te pasioneaza.Sper!Pentru ca nu conteaza cit de greu sau de usor te trimite cineva la scoala – e de preferat s-o faci singur.Punctul de pornire al bolii Alzhaimer este starea psihica de suficienta si de non-interactiune informationala!
    Tapajul pe care-l faci vis a vis de „marea diferenta” dintre litiaza si calculi,ma trimite la superficialitate si suficienta.Observ lejeritatea in folosirea terminologiei mdicale (absconsa,abstracta si penibila din punct de vedere lingvistic – niciodata medicii nu au intrebat lingvistii daca termenul folosit este corect sau nu!).
    Da,litiaza renala este diferita de cea biliara,simplu,vorbim de doua organe diferite din multe puncte de vedere,insa,in acelasi timp o litiaza ramine o litiaza si pot avea ca punct comun modalitatea de eliminare.
    Cite cazuri de dizolvare a litiazelor biliare stii tu ca au dus la pancreatita?Sau asa scrie la manual…?Suna chiar interesant…tratezi litiaza biliara si faci hepatita!Afla,dragule,ca eu am tratat si daca nu te aruncai cocoseste,iti spuneam si cu ce! (fara reactii secundare)
    In ce priveste presa…ei bine,opreste-te la medicina…nu te baga unde nu te pricepi.Daca esti anglofil e problema ta,dar aici nu adunam mere cu pere,ci varza cu varza.
    In rest,ai dreptate,”daca taceai…”

  8. @Vali: singurul motiv pentru care nu-ți șterg comentariul este faptul că e surprinzător de distractiv.

    Unde vezi că fac diferența între „calculi” și „litiază”? Fac diferența între „litotriție” și „dizolvare” („dissolution”). Limbajul este un sistem. Primul semn al unui slab profesionist este incapacitatea de a folosi ireproșabil argoul profesional. Ceea ce pentru tine este „abscons”, „abstract”, pentru mine și cei care înțeleg aceeași limbă este clar ca lumina zilei. Lingvistica nu are nicio relevanță în această chestiune.

    După logica ta, fractura costală și fractura de col femural sunt totuna, sunt fracturi amândouă, nu? Nu contează că implicațiile și tratamentul fiecăreia sunt radical diferite.

    Nu știu cum și de unde ai ajuns la hepatită, eu discut despre icter mecanic/pancreatită.

    ESWL este o metodă foarte restrictivă în materie de selecție a pacienților, foarte puțini pot beneficia de ea, adesea necesită ERCP pentru extracția fragmentelor, nu rezolvă diateza litiazică, calculii pot re-apare.

    Terapia de „dizolvare” se folosește mai ales ca adjuvant la ESWL. De asemenea, nu rezolvă diateza litiazică, calculii pot re-apare.
    Ambele metode sunt mai mult sau mai puțin abandonate în practica curentă . Într-adevăr, pentru pacienți bine selectați, în anumite centre, se pot practica.
    Colecistectomia laparoscopică + colangiografie intraoperatorie +/- coledocoscopie +/- extracție de calculi sau urmată de ERCP sunt golden standard în terapia litiazei biliare. Colecistectomia este singura intervenție care rezolvă diateza litiazică (cvasi-total, deoarece există posibilitate apariției calculilor autohtoni CBP post-colecistectomie – rezolvabil definitiv via ERCP + sfincterotomie oddiană) prin eliminarea „generatorul de calculi” care este colecistul.

    Nu știu ce-ai tratat („dragule”), pentru că nu pari a fi medic, după exprimare și cunoștiințele sumare de care dai dovadă, probabil ești unul dintre acei „specialiști alternativi” care tratează cancerul cu ceaiuri până ce iese din faza tratabilă. Prin urmare n-am nici cel mai mic interes în a afla cu ce. Te avertizez însă că a nu informa un pacient despre disponibilitatea unor metode terapeutice superioare ca rezultat (vezi mai sus) constituie, în cazul medicilor, culpă, iar în cazul tău, infracțiunea de înșelăciune.

    A propos de manual, ce-ar fi să cauți toate cele de mai sus pe PubMed, unde-ți poți exercita abilitățile de lectură critică a materialului științific? Faptul hilar că n-ai idee despe cea mai elementară regulă a tehnoredactării (după fiecare semn de punctuație se pune spațiu) mă convinge că n-ai redactat niciodată un articol științific. Iar totala lipsă de atenție și metodă în expunerea punctului de vedere vine să confirme acest fapt.

    Și totuși, te deranjezi să-mi dai lecții. Ar trebui să-ți mulțumesc, presupun. Măcar pentru distracția pe care mi-o oferi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile