Paraziţii

Durata lecturii ~ 5 minute

Nu ăia care cântă

Îi cunoşti la fel de bine ca mine. Şi nu mă refer la trupa omonimă, nu. Îţi vorbesc exact de acei indivizi care, deşi colegi de cetăţenie şi societate cu noi, o parazitează (ne parazitează) cu nesaţ şi la nesfârşit.

Parazitism

Conform unei definiţii ştiinţifice, parazitismul este o formă evoluată de existenţă. Nota bene, spre deosebire de, să zicem, un organism amorf oarecare (cum ar fi românul de rând), parazitul, graţie mecanismelor bine puse la punct de convieţuire cu gazda, benefice doar unidirecţional, manifestă o structură avansată şi posedă arme redutabile care-i permit perpetuarea stării de parazit. Atenţie, vorbim de parazitism, nu simbioză (în care şi gazda se alege cu ceva bun, cât de mic).

Paraziţii

În transportul în comun, întotdeauna, fără greş, găsesc tineri ţigani stând jos, fără bilet. Totul, în aspectul lor, aproape scris pe frunte, urlă: „io nu plătesc taxe”. Şi totuşi stau jos, iar eu stau în picioare, după 10 ore de muncă şi alergătură, şi mă uit la conversaţia lor colorată şi la rânjetele lor: nonşalanţa personificată – o armă parazitică. Indivizii ăştia nici nu par să-şi pună, măcar de departe, problema pe care mi-o pun eu, în ce-i priveşte. Afişează, cât se poate de pur şi simplu, acea atitudine de nesimţire aproape divină, uşor agresivă, care lasă perplex pe unul ca mine – nu mai ai ce să zici. Te uiţi, tâmp. Ajungi acasă şi scrii, retrospectiv, acest articol.

„Dă-mi o ţigară, băiatu’!”

Ah, da! Numaidecât. După ce am dat aproape 2 euro pe pachet, abia aşteptam să dau câteva ţigări ălora care nu-s în stare să muncească nici pentru bani de haleală. Nu mai cad demult în prostirea asta. Întotdeauna mă îndepărtez (nu foarte agale), scoţând fum în timp ce proclam ferm „n-am!” Ideea e că, fascinat, ca atâţia alţii, de tupeul pe care trebuie să-l ai făcând asemenea cereri unuia complet străin, am dat ceva ţigări la viaţa mea. Parazitul „m-a făcut”! Pe timpul, banii şi nervii mei. Cine e prostul?

La cerşit

Două ţigănci numai bune de muncă veneau agale spre mine. Ajunse în dreptul meu, una începe: „Dă şi mie, păntru copil şi să-ţi dea…”. Pregătit fiind, şi pe fond de maximă iritare, i-am urlat în faţă: „NIMIC! LA MUNCĂ!” Reacţia ţigăncii aproape că m-a binedispus. „Ioi, la muncă!”, zise timid şi grăbit, cu ochii încărcaţi de o groază mută, ca şi cum aş fi rostit, întâmplător, vreun mare deochi ţigănesc. După care s-a depărtat iute, fără obişnuitele sudalme, blesteme şi ridicări de poale în cap, în mod obişnuit dedicate celui care refuză să dea.

Altă dată, stăteam într-un autobuz, aşteptam să plece naibii odată din staţie. Ceea ce a făcut, în fine. Cum s-au închis uşile şi ne-am pus în mişcare, am tresărit cu toţii la auzul unei voci plângăreţe, brutal de pătrunzătoare, venind dinspre un tip albinos-roşcovan, inobservabil până atunci, implorând în numele sfinţilor şi pe bază de certificat medical autentic, pe verificate, un leu pentru copilul lui din spital. Autobuzul era în mers. Uşile închise. No escape. Românii, jenaţi, au început să dea. Şi au dat. Şi cerşetorul a făcut vreo 50 RON în 5 minute. Cu puţin înainte de staţia următoare a redevenit brusc calm şi adunat, a pus actele şi banii la locul lor şi s-a dat jos, ca un cetăţean oarecare, venind de la muncă, după-masa. Nu trebuie să mai adaug că tipul s-a plasat în autobuz exact între două dintre staţiile cele mai îndepărtate de pe traseu, cu cele mai multe semafoare între ele. Ei bine, asta e ştiinţă exactă şi calcul rece. Iar românul, prostul, dă. Că deh, parazitul plânge persuasiv şi are şi certificat, pe verificate.

Certificate de parazit

Ştii hârţoagele alea slinoase ţinute în ţiple soioase şi alte nylon-uri. Alea care certifică indubitabil că posesorul sau familia lui e handicapată, oropsită, bolnavă etc., în general scutită de muncă. Da, alea care te fac să te gândeşti de două ori înainte de a refuza să dai, că poate e păcat să nu dai, că poate omul e nenorocit şi tu ar fi cazul să plăteşti tribut pentru sănătatea şi fericirea ta, oferind acestui sărman un minimum, 5 RON să zicem c-ar fi decent. Am avut neplăcerea de a avea de-a face cu o familie de ţigani, cu vreo 8 copii, iar mami şi tati îmi fluturau prin faţă un teanc de hârtii unse, ţipând de-a dreptul mândri, spre totala mea stupefacţie: „tăţi îs handicapaţi, domnu’, tăţi!” De parcă se lăudau cu 8 absolvenţi de Ivy League. Aveau acte. Amestecate, încurcate, incomplete, dar acte. Dumnezeu ştie de unde, pe ce bază. Să fi fost toate progeniturile cu handicap? Că nu le-am văzut personal şi nici nu mi-am dorit. Doamne…

Ajutor social

Felul oficial de a cerşi. Am avut neplăcerea de a avea de a face cu indivizi neplătitori de taxe, pe ajutor social, în poziţia de a beneficia de anumite drepturi comune, alături de cetăţeni obişnuiţi, cu servicii şi salarii. Ei bine, vă asigur că, de departe, parazitul pe ajutor social, cu agresivitatea sa definitorie, e de o mie de ori mai incisiv decât cetăţeanul decent. Parazitul e ăla cu gura cea mai mare, el e ăla care „chem PRO TV-u’ pă voi, nu să poate aşa ceva, vă bateţi joc de noi”, bineînţeles, absolut fără justificare. Aşa e el, însă, tupeist, loveşte preemptiv, „îţi ia faţa”, „te face”, inclusiv să uiţi că e un nimeni şi că trebuie doar să te scuturi ca să scapi de el, te face, Dumnezeule, să ai impresia că îi eşti dator şi că trebuie să-l temi! O, în ce măsură laşitatea românului îl face pe român să-şi merite soarta…

Deparazitarea

Românul trebuie să înveţe un singur lucru, cu un mare impact antiparazitar. Românul trebuie să înveţe să zică NU. Să uite de toate prostiile pseudo-mesianice care i s-au băgat în cap de-a lungul istoriei, la cel mai convenabil mod pentru a obţine un popor lesne de împilat, şi să zică NU! Să zică „băi poactere, mie de ce-mi rupi biletul şi pe ăştia nu-i întrebi nimic?”. „Dă-mi o ţigară!”. „NU!”. „Dă-mi cinci lei, mânca-ţ-aş!”, „NU, mânca-mi-ai!”.

NU, NU şi NU!

Fii primul care evaluează articolul:

Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile