Pedeștri sinucigași

Așa ceva n-am mai văzut nicăieri în civilizație, iar fenomenul devine acut, altfel nu m-aș deranja. Din ce în ce mai frecvent, mă confrunt cu pietonul sinucigaș. Și cu stupefacția care mă copleșește atunci, alături de teama de ei și pentru ei. Și pentru mine, normal, eu fiind cel mai important.

Parcă sunt un tip aparte de zombi, pe care-i vezi de la distanță fie bălăngănindu-se ezitant pe linia dublă continuă a marilor bulevarde mega-circulate, fie de mult prea aproape, țâșnind în mijlocul drumului ca o nălucă șleampătă, scăpată dintre mașinile parcate neregulamentar pe marginea drumului, la umbra semnelor severe de „staționarea interzisă” – o rețetă vie a infarctului și fumegării plăcuțelor de frână.

Însă există și o categorie specială, cea a nebunului demn, a ființei aparent umane care, pur și simplu, o ia agale pe carosabil, oriunde și oricum, ca și cum e normal și nu e niciun pericol sau deranj. Scenele astea au un suprarealism aparte. O babă urbană, echipată în ținuta clasică a „doamnei” comunistoide (babe generice, care, nu știu de ce, întotdeauna mi se pare că au fost de meserie gestionare), adică diverse blănuri de oaie moartă, eșarfe dubioase, decorată cu unul dintre cele trei modele de bijuterii de aur făcute cooperativa de profil din vremurile bune, cu poșeta ei de lac și plasa de rafie, își rotunjește buzele peste proteză într-un „du-te dracului” inaudibil prin parbriz (și mixul dens al „Sweet Child of Mine„) și continuă să traverseze la pas fluviul de mașini, închistată într-o bulă de neverosimil, cu barba-n vânt, demnă, ca un cetățean cu drepturi. Era să-i ofer ocazia să-și exercite dreptul la chirurgie de urgență gratis. Am claxonat-o paternalist, duios. Mugetul goarnei parc-ar fi zis „ai grijă, mamă dragă, nu e încă timpul tău, nu mai face asta”. M-a drăcuit.

Parcă-s decerebrați, unii. Un cetățean merge pe mijlocul benzii, în sensul de mers, ca pe trotuar. Din când în când se mai uită înapoi. Te vede, se dă zece centimetri mai la stânga. Claxonul mugește duios, „te ferește, uncheșule, nu e încă timpul tău”. Ca într-un film mut, un instantaneu se petrece rapid, înfățișând o mână ridicată și scuturată amenințător, în timp ce mimica descrie ultimele silabe ale unei aserțiuni care se termină în „-lă”. Alt cetățean cu drepturi, inclusiv acela de a umbla pe oriunde, oricum, oricând, ca un dac liber.

Și s-au înmulțit sesizabil în ultima vreme. Câteodată nu-mi vine să cred. Parcă sunt animale, vaci sau căprioare sau alte mamifere fără facultatea gândirii, oameni care se aruncă pur și simplu în traversare prin locuri nu nepotrivite, ci de-a dreptul periculoase, fără a se asigura deloc, iar asta mă șochează total. Nu se uită deloc în stânga și în dreapta. Se aruncă în trafic și asta este. Deal with it. Unii fug, disperați, privind strict înainte. Alții se deambulează flegmatic, în dreptul lor, cu privirea pierdută, cu capul plin de gol. Iar alții continuă să-și gesticuleze convorbirea telefonică la mobil în timp ce coboară de pe trotuar, imuni la orice avertisment senzorial, ca și cum nu fac decât să parcurgă câțiva metri de asfalt ca oricare alții, între două trotuare, care-i problema?

Ființe atât de imbecile, încât sunt capabile să ignore ceea ce până și miliția recunoaște:

Traversarea unei şosele, străzi sau bulevard este deosebit de primejdioasă pentru cei ce nu cunosc şi nu respectă regulile de circulaţie.

Adică majoritatea românilor, pentru care și regulile fizicii ar fi opționale dacă ar fi posibil.

Recunosc cu mâna pe buletin: și eu trec uneori prin locuri nemarcate ca atare. Dar după ce am belit bine ochii în toate direcțiile, după ce am studiat terenul (e.g., nu am de-a face cu un ochi mare de gheață sau alte obstacole în mijlocul drumului), în fugă și, mai ales, atenție că aici e cheia, atunci când nu vine nicio mașină!

Românii sunt pietoni și șoferi care se merită unii pe alții. Iar rezultatele se văd.

Fii primul care evaluează articolul:

Loading...

Un comentariu la “Pedeștri sinucigași

  1. „cu capul plin de gol” oooo da, cum ai reusit cu o fraza atat de simpla sa imi faci ziua mai frumoasa :) Am ras aproximativ 20 de minute :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile