Pensie privată

Durata lecturii ~ 4 minute

Domnilor (majoritatea). Cică nu mai putem avea încredere în pensiile de stat. Adică sistemul asigurărilor sociale de stat, în România, e gata. Răpus. Abia îi mai scoate la capăt pe cei bătrâni acum. După care generaţiile acum cotizante se vor trezi cu banii daţi (cca. 30% din brut, angajat plus angajator) şi fără de pensie atunci când vine vremea.

Asist la un lobby fantastic (de nesimţit) pentru Pilonul II – parte din cei 30%  (2% deocamdată, se vizează 6% ulterior) se duce spre un fond de pensii privat, de obicei anexat unei instituţii bancare în toată puterea cuvântului. Explicaţie: ăia îi administrează mai bine decât statul, şi dacă se întâmplă ceva rău cu banii de la stat (ceea ce lobby-iștii se dau peste cap să ne asigure), tot mai iei ceva. E de prisos să spunem că aportul Pilonului II la pensia finală e egal cu aproape nimic, indiferent de ceea ce se va întâmpla cu banii „depozitaţi” la stat. Pentru că se colectează puţin de la mulţi, şi se va returna puţin la puţini – ah, un Ponzi standard. Şi tripleta circulară de aur: mediu de afaceri (veros) – lobby – stat (prost). Pilonul II şi obligativitatea sa miros oribil a împuțiciune, iar faptul că am umblat ca nişte stafii cretine să semnăm acte prin care, practic, acceptăm să facem afaceri cu entităţi private în mod obligatoriu (suntem forţaţi să devenim clienţi), în loc să ne opunem din răsputeri, ne defineşte.

Un alt curent promovează din rărunchi fondurile de pensii private ca alternativă la pensia obligatorie. Moderatori pe la radio, analişti economici (am văzut chiar un economist american, care se referea la România exprimându-se în halul următor: „Trebuie să fii inconştient să fii tânăr angajat în România azi şi să plăteşti cota la pensia obligatorie, pentru că n-o să vezi nimic din ea! Fă-ţi pensie privată”. Serios, măi?), politicieni (!), diverşi dătători  cu părerea pe la diverse adunări de dat cu părerea etc..

Acuma, eu n-am nimic împotriva fondurilor private de pensii. Cine are bani şi dispoziţie să se apuce să cotizeze la unul şi Doamne ajută-i. Bravo lui. Afacerea e între el (privat) şi fond (privat) – apexul capitalist. Ceea ce mă zgârie pe mine în spatele ochiului este atacul din ce în ce mai frecvent, mai făţiş şi mai dur îndreptat împotriva pensiei obligatorii de stat, nu atât ca mecanism de asigurare socială în sine, ci ca mijloc de a promova pensia privată. În acest proces, publicului i se dă să înţeleagă că pensia de stat e condamnată. Că sistemul de pensii de stat e pe moarte. Că statul nu mai e în stare de nimic. De unde şi semnul exclamării după „politicieni”, mai sus, pentru că, atunci când îl aud pe unul care are statul în mână că statul nu-i de treabă, în loc să-l reformeze, îmi vine să-l strând de gât cu dinţii.

Toate astea în timp ce toate ţările civilizate au sisteme de asigurări sociale de stat funcţionale. Oferind un minimum din care se poate trăi la pensie, în lipsa unei pensii private. Dar în România, nu, nu dom’le, noi suntem proştii satului, nouă trebuie să vină nişte oligofreni să ne spună că nu suntem buni de nimic şi că ar trebui să le dăm şi lor nişte lei (obligatoriu, Pilonul II şi, de ce nu, şi opţional) dacă vrem să ne fie bine la senectute.

Discuţia se poate lungi. Poate cotizezi deja demult la un fond privat şi acum, tipic româneşte, chiar ţi-ai dori să asişti la falimentul sistemului asigurărilor sociale de stat, ca să te poţi simţi bine şi ca să ai ocazia de-a emite triumfătorul „păi nu v-am spus io? Păi v-am spus.” O veste proastă pentru tine: falimentul asigurărilor sociale de stat înseamnă falimentul statului, iar eu, dac-aş fi fond privat de pensii şi m-aş trezi într-un stat falimentar, având o mână de contribuabili (comparat cu populaţia generală), ştii ce-aş face? M-aş căra. Asta n-o spune nimeni, în această economie de gherilă.

Poate te gândeşti la un fond de pensii private. Fă-o! Ca de obicei, fă tot ceea ce poţi ca să-ţi fie mai bine. Dar nu uita de dreptul şi obligaţia (singura obligaţie reală, în ecuaţia asta) de a cotiza la fondul de pensii de stat, şi mai ales, de obligaţia de a proteja acest sistem, şi nu trăi cu impresia că mica ta afacere privată mai prezintă vreun interes din perspectiva celeilalte părţi implicate atunci când statul tău e terminat.

În rest (şi ideal), nu cotiza nicăieri. Investeşte. Economiseşte. Fii propriul tău fond de pensii. Numai, te rog, nu fii prost, române, şi în speţa asta, ca în atâtea altele.

Fii primul care evaluează articolul:

Loading...

5 comentarii la “Pensie privată

  1. La 1:

    Articolul cade în eroarea clasică românească de a confunda statul român în deplorabila sa stare curentă, cu statul în principiu. Eroare elementară de logică (generalizare pripită): statul meu e prost => orice stat e prost. Ceea ce viciază logica întregului articol – pe un site intitulat „Logica economica”…

    De asemenea, apologia inconştientă a sectorului privat nu ţine cont de faptul că, până şi americanii, vârf de lance al capitalismului extrem, au ajuns la concluzia îngrijorătoare că, în starea actuală, multe dintre marile succese capitaliste (şi nu mă refer la webdesigner-ul freenlancer din vecini) nu sunt rodul muncii asidue şi deosebit de marii inteligenţe a agentului privat, ci al infestării structurilor de stat. Mai simplu spus: corupţie.

    Măsurile descrise, deşi pot fi corecte/utile dintr-un punct de vedere strict economic, nu pot fi enunţate, în mod normal, decât de către un organism artificial (e.g., robot). Pentru că un om nu are cum să fie atât de orb la impactul social al unor asemenea aberaţii:

    – desfiinţarea contribuţiei la CAS, cetăţeanul se descurcă singur, este egal cu a zice „toţi oamenii sunt inteligenţi şi conştiincioşi” – ceea ce nu mai lasă nimic de adăugat în privinţa cantităţii de pueril din propunere.

    – educaţia de stat trebuie eliminată; adică, în loc să repari statul, de ce să nu privezi de educaţie copiii din pătura săracă? Pentru că şcoala privată e mai ieftină numai în contextul statului nostru defect, care însă oferă educaţia gratuit. Odată înlăturat sistemul de stat, educaţia devine bun de consum, supus regulilor pieţei, printre care „ai bani, iei, n-ai, la revedere”. Prin urmare, această măsură ar face bine şi să desfiinţeze garanţia dreptului la educaţie, precum şi şcolarizarea obligatorie, pentru că desfiinţarea lor devine implicită.

    -finanţarea infrastructurii de către agenţi privaţi reprezintă o prostie monumentală, şi îmi asum riscul de a nu-mi justifica afirmaţia.

    -despre soluţii în sănătate a scris Paracelsus. Desfiinţarea sistemului de stat… Până şi SUA are Medicare (sistem de asigurări administrat de stat). Şi aici, autorul face dovada unei naivităţi ridicole.

    -despre înlocuirea poliţiei cu companii private de securitate: ajuns spre sfârşitul articolului, autorul e în delir. În Johannesburg legea nu numai că se aplică de către firme private de „securitate”, ci se şi face de către acestea. Incidental, Johannesburg se regăseşte printre primele 10 cele mai periculoase oraşe din lume.

    Ţări bogate şi cu experienţă capitalistă vastă nu implementează asemenea măsuri, şi autorul articolului trebuie asigurat că ţările respective conţin economişti mai mari ca el şi, prin urmare, cu siguranţă acestea au fost luate în considerare. Şi abandonate.

    M-am plicitisit de comentat, pentru că sunt prea multe prostii. Opinia despre prof. univ. de pe la noi mi se confirmă din nou. Ar fi fost interesant de văzut ce ar fi ieşit prof. univ. Glăvan dacă s-ar fi născut în sistemul pe care-l vizează. Probabil ceva mult mai puţin titrat.

    La 2, 3: acelaşi bătut de apă în piuă despre cum numai sectorul privat ne poate salva, nicio vorbă despre cum statul trebuie reparat (şi nu numai cel român). Dacă vrem să mergem la extrema aceea, singurul sector privat care te mai poate salva eşti tu însuţi, după cum ziceam în ultimul paragraf. Fiind economist, autorul se lasă pradă iluziei că toate problemele omenirii sunt pur economice. Nu mai trebuie spus în ce hal e greşită teza asta.

    @Lt.Dan: Deoarece nu m-ai lămurit, o să te rog să intri în detalii.

  2. Singur împotriva tuturor. E o poziţie comodă.
    Nu am scris să te conving.

    Da. Deci.

    Lobbyul fantastic pentru Pilonul II este, în momentul de faţă, inutil. Deoarece există o lege care se aplică în acest moment în care discutăm şi care include obligativitatea să se cotizeze la un sistem de pensii administrat privat. Obligativitatea, deci. Nu văd rost în a face inutil valuri pe tema acestui lobby. Că o fi nesimţit, asta e partea a doua, că o fi împuţiciune, asta e partea a treia. E firesc să fie împuţiciune (aspect pe care nu-l neg defel), pentru că e gândita ca o afacere, nicidecum ca o filantropie burgheză; afacerea (nu are rost să mai insist că exagerezi gratuit aici, atât algebric, cât şi economic: “E de prisos să spunem că aportul Pilonului II la pensia finală e egal cu aproape nimic, indiferent de ceea ce se va întâmpla cu banii „depozitaţi” la stat. Pentru că se colectează puţin de la mulţi, şi se va returna puţin la puţini – ah, un Ponzi standard.”. Ponzi standard e chiar sistemul public de administrare a pensiilor, pentru că el nu face decât o distribuire cel mult algebrică a unor sume încasate de la cotizanţi către pensionarii beneficiari – prin urmare însăşi ideea de administrare e mult exagerată aici) este clară, simplă, iar ideea a încolţit acum mulţi ani, în cercurile financiare elitiste ale lumii, iar lobby-ul de atunci a contat cu adevărat (în caz că a fost; eu bănui că decizia părţii legiutoare a fost rapidă, aşa cum e orice decizie care implică beneficii sigure). Nu e foarte simplu să legiferezi obligativitatea ca populaţia activă să-şi trimită o parte din banii câştigaţi spre administratori privaţi de fonduri de pensii?
    Reformele sistemelor de pensii în lume au pornit exact aşa şi au ajuns unde sunt acum, reformând în acelaşi timp şi sistemul public de administrare a pensiilor. Aşa că nu văd rostul comparării situaţiei de acum din Romania cu situaţia de acum din „ţările civilizate”.
    Legea de la noi (bună sau rea pentru populaţia activă – nu asta discut acum) nu e altceva decât o traducere, deci o aliniere la legi şi practici similare născute pe alte plaiuri. Ea a produs ceea ce s-a dorit. Şi produce în continuare, în beneficiul administratorilor privaţi de fonduri de pensii.
    Sper că observi că nu am pus problema unei etichetări aici (şi nici nu ţin partea pilonului II), ci mai degrabă încerc să-ţi arăt că nu pot să te opui în vreo formă palpabilă: nu te duci să alegi singur un fond de pensii şi un administrator privat, vei fi repartizat automat şi aleatoriu la unul dintre cei existenţi. Asta este şi asta se face acum. Asupra acestei situaţii nu văd cum aş putea sau am putea interveni eficient. E deplasată, deci, etichetarea de prost, în cazul de faţă. Neputincios, da. Dar nu văd de ce prost.

    În ceea ce priveşte ce se alege de banii tăi din Pilonul II, la pensie, este rodul efortului administratorului respectiv, care are de partea lui o lege şi administrează (bine sau prost) banii tăi (obligatoriu), precum şi rodul efortului tău de a căuta administratori buni. Ceea ce ai cotizat aici plus/minus administrarea vei primi la pensie, indiferent că trăieşti 70 de ani sau 115 ani. În schimb, ceea ce plăteşti tu acum, lunar, pentru pensia administrată public se duce imediat pe plata pensiilor celor care sunt acum pensionari şi trebuie să-ţi faci probleme (dacă se păstrează doar forma asta de sistem de pensii) dacă vor fi suficienşi salariaţi care să-ţi plătească pensia lunară din cotizaţiile lor lunare, la momentul la care vei ieşi la pensie. Pentru că perioada sau suma pe care ai plătit-o lunar statului pentru pensia ta publică nu vor avea nici o importanţă pentru suma pe care o vei primi tu la pensionare, aceasta depinzând exclusiv de condiţiile bugetare de atunci.

    Eroare: asigurarile sociale sunt într-adevăr pensiile de stat, dar contribuţia angajatorului nu trebuie s-o pui în balanţă, pentru că ea se referă la nişte bani care nu sunt ai tăi, nu ţi se trag din salariul brut, ci reprezintă doar o altă taxare a angajatorului pentru a susţine plăţile actuale către pensionari. Prin urmare trebuie să ne legăm doar de ceea ce te doare pe tine ca salariat: cât se reţine din salariul brut. În cazul de faţă, înainte de intrarea în vigoare a legii Pilonului II, contribuţia TA la pensia publică, care se reţinea din salariul tău brut alături de alte contribuţii şi impozite, era de 9,5% şi cred că acum e 10,5%. Care se duceau toţi instant pe plata pesionarilor curenţi (mă repet, ştiu; chiar derapez; stai să iau pastila).

    Ok.
    În prezent, din salariul tău brut se colectează acelaşi 9,5% sau 10,5%, dar virarea lui are loc în 2 parti: 2% la un administrator privat de fonduri de pensii şi restul la sacul pensiei publice de moment, acest 2% urmând să crească până pe la 6% dacă îmi amintesc bine.
    Reformarea pensiilor nu înseamnă numai creşterea vârstei de pensionare sau diferenţierea contribuţiilor şi trebuie gândită atent şi pe termen lung. Legea reformării pensiilor nu putea suferi amânare şi urma să intre în vigoare orice ar fi făcut românii, pentru că era o lege tradusa şi adaptată. Pilonul II e o afacere grasă şi groasă. Nu pentru noi, ci pentru alţii. Pilonul II e un produs importat, ca orice smochina, în Romania, pentru că era momentul ca Romania să intre în acest circuit. Tocmai de asta e sub formă de lege şi nu de recomandare. Dar nu ăsta pare subiectul articolului, aşa că nu m-am legat nici eu de asta.

    Totuşi, mai intâi economiseşte. Apoi investeşte.

    Poate, totuşi:
    1. alt 1.
    2. alt 2.
    3. cu permisiunea ta, alt 3.

  3. @Lt.Dan: legea e rezultatul lobby-ului fantastic. Legea îmi îngrădeşte nejustificat libertatea. Eu tolerez legea în loc s-o schimb. Majoritatea publicului nici nu vede problema din punctul ăsta de vedere. Prostia ne face neputincioşi.

    Colapsul sistemului public de pensii înseamnă colapsul statului. Într-un stat colabat, nu văd ca pe-o certitudine încasarea pensiei private de la o entitate comercială care s-ar putea să nu mai opereze în acel stat.

    Am afirmat că statul trebuie reformat, nu numai sistemul de pensii. De ce trebuie să se îngraşe adevăraţii beneficiari ai Pilonului II (administratorii de fond) între timp şi în loc de?

    Da, am citit articolele lui Orgonaş, e printre puţinii economişti din online-ul românesc pe care-l şi duce capul tare de tot şi e şi de bună credinţă, ceea ce mă face să-l citesc. Şi încheie el, briliant, al doilea articol:

    „Pana nu crestem numarul celor care platesc taxe si impozite, pensionarii vor continua sa primeasca pensii mizere, iar domenii ca sanatatea sau educatia vor continua sa fie subfinantate.”

    Păi ce scapula lui Hector are soluţia asta (corectă) cu Pilonul II?!

    Cu prof.univ. lasă-mă, să se facă el frumos consultant de investiţii şi să se îmbogăţească putred, inclusiv din serviciile pe care o să i le solicit personal, poate aşa lasă politicile economice sociale pe mâna altora mai puţin „logici”. BTW, de acest tip de discurs economic ultra-radical pe linie capitalistă e ultra-scârbită până şi America, da’ no, (unii) români(i) au un decalaj de cel puţin 50 de ani în multe arii ale civilizaţiei, oricât li se pare că sunt de la zi.

  4. Dar eu nu sunt contra reformării sistemului public de pensii sau pentru înlocuirea lui. Soluţia citată este una absolut firească, însă nu este suficientă şi nici uşor sustenabilă în condiţiile economice actuale. Eu doar spun ceea ce cred acum, anume că sistemul public de pensii (care funcţionează mereu în deficit, deci prin împrumuturi) nu mai poate asigura nici măcar o pensie decentă. Iar în lipsa unei libertăţi relative (aş prefera să primesc salariul brut şi aş şti să am grijă să-mi administrez banii pentru viitor), Pilonul II e acceptabil.
    Nu am spus că statul nu trebuie reformat; e obligatoriu să reformezi finanţele statului, pentru ca asistenţa socială, asistenţa de sănătate şi educaţia să fie asigurate la un nivel minim decent); însă el nu va putea să asigure pensii (pensii, vorbim doar de pensii aici) fireşti pentru toţi pensionarii, unde firesc înseamnă în deplină concordanţă cu suma şi perioada de cotizare.
    Creşterea vârstei de pensionare are un efect dublu: se măreşte baza de impozitare în timp ce plăţile (e sigur că) se vor împuţina, pe baza speranţtei de viaţă la pensionare. Creşterea numărului plătitorilor de impozite este calea cea mai normală (nicidecum creşterea impozitelor la acelaşi număr sau la un număr de plătitori în scădere), doar că asta e din ce în ce mai greu în toate economiile lumii. Deficitele bugetelor publice de pensii sunt nu numai mari, ci în ritm pozitiv de evoluţie, iar soluţia susţinerii lor prin împrumuturi (costisitoare pentru cei care plătesc impozite) nu va mai dura.

    Încă o dată: legea nu e rezultatul lobby-ului; legea e veche şi a fost adoptată fără tamtam la vremea respectivă; lobby-ul de acum e doar pentru îndulcirea atmosferei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile