ScrieCiteşteAutoriDespreRecomandăEnglish
Abonament Puţircă e unul dintre ăia care m-au scos din fotbal. Poate mi-a făcut un bine, am citit mai mult. Îl ţin minte pe papizduc via două amintiri: una, memorabilă, cu degajarea aceea pe care portarul advers a trimis-o direct în ceafa elementului, care părăsea, deprimat, careul; mingea s-a întors în poartă - gol, Piţi! A doua, amintirea vagă a unui barbugiu notoriu şi om de nimic în general.
Prin mijloace cum numai o ţară ca România poate pune la cale, Puţi a ajuns antrenorul naţionalei. Un dobitoc jumate iliterat, jumate infractor (observăm cum între cele două jumătăţi nu mai încape şi "fotbalist", necum "bun fotbalist") e antrenorul echipei naţionale de fotbal, fapt care e capabil să spună totul despre fotbalul românesc, de unul singur, fără alte sugestii sau argumente. E ca şi cum ai încredinţa comenzile unui avion băiatului de la mutat geamantane. Totuşi, nimeni nu pare să fie cu adevărat consternat, nici măcar deontoforii din media de profil. Ei se bucură că Piţulircă e prost şi au despre ce povesti, relatând muceniceşte răsunătoarele eşecuri ale echipei.
Multă lume îi ia apărarea, mai mult sau mai puţin, cu textul slab "degeaba, e echipa, orice antrenor punem tot aia e." Pe naiba. Întotdeauna (dar întotdeauna) peştele se împute de la cap. Iar datoria capului e să nu se împută şi să facă bine să scoată maximum posibil din oriceea ce are de călăuzit. Adică avem jucători de talie internaţională, dar o echipă naţională de căcat, formată din aceeaşi jucători... Păi... cum?! F. simplu: n-au antrenor. De fapt, naţionala n-are antrenor, de foarte mult timp.
În ultimii zece ani naţionala a avut o unică strategie: apărarea, şi aceea slabă, iar asta nu arată decât incompetenţa antrenorului. Atât, nu cât de buni sau răi sunt jucătorii (loazele alea merită altă discuţie, pe larg, 'tu-i în dinţi de nesimţiţi - da' aşa e când nu te trage nimeni de urechi). Una ca asta nu se poate deduce urmărind unşpe disperaţi care efectiv nu ştiu ce să facă, pentru că nu le spune nimeni, în timp ce la echipa lui de club, fiecare străluce.
Puţulircă trebuia dat afară demult. Da' demult. Doamne, în asemenea momente, când trebuie să închei un articol ca ăsta, care mă enervează încă din timp ce-l scriu, îmi vine să-mi bag ştromeleagul în ea de treabă şi ţară şi Românie şi echipă şi morţii ma-mii ei de prostie românească şi să înlocuiesc tot textul ăsta cu un paragraf scurt care să urle simplu
Că numai aşa poate-poate mai apucă şi tata, săracul, o bucurie genuină din partea naţionalei de fotbal a ţării sale.
 0.0/5 (0 voturi) |
| |
Comentarii acest articol Comentarii articole Sicovitol Toate comentariile
Copyright 2008-2009. Toate drepturile rezervate.
Contact • Termeni şi condiţii • Politica de confidenţialitate • Netarhia Tools • Powered by users
