Plural seniorial şi destin de sclavi

Română şi engleză

Pot exprima absolut orice folosind exclusiv limba română. Mi se pare excelentă pentru literatură şi filosofie şi face faţă cu succes limbajului ştiinţific, atunci când acesta se inspiră din limbile străvechi. Mai nou, în pofida strădaniilor unui obsedat de corectitudinea folosirii românei (pe bună dreptate) şi de românizarea forţată sau traducerea aberantă a importurilor recente în lexic (ceea ce e o prostie), limba română se vădeşte o gazdă cel puţin decentă pentru achiziţiile din engleză.

Găsesc că engleza constituie unul dintre cele mai bune idiomuri (dintre cele pe care le cunosc şi care manifestă o largă circulaţie în lume) pentru exprimarea succintă şi transferul rapid al informaţiei. Rotunjimea consoanelor o face foarte bună pentru poezie. Nu e mai bună decât româna la modul general, în nici un caz. Nu la asta vreau să ajung, aici.

Tu, dumneavoastră, you

Având ocazia folosinţei englezei la modul colocvial, realizezi că prezenţa unui unic pronume, în speţă you ("tu") pentru persoana a doua reflectă de-a dreptul o punere radical diferită a problemei faţă de acel detestabil (din punctul meu de vedere) "dumneavoastră" pe care-l folosim noi atunci când vrem să (părem că) tratăm cu "respect" persoane care, adesea, nu sunt cu nimic mai respectabile decât noi înşine, cei care comitem adresarea. Am ajuns să simt acut şi ca pe o povară folosirea zilnică  a unei asemenea forme forţate şi greşite de adresare, legat de care nu pot să nu manifest o uşoară greaţă, ce se trage, probabil, din amintirile unui iobag desculţ care trebuia să nu deschidă gura fără a emite, undeva prin orice frază, "domnia voastră", atunci când, cu privirea în pământ, se adresa "seniorului" sau domnilor ălora mari de la oraş. Urăsc tot ceea ce implică şi evocă "domnia voastră" (aşadar şi forma scurtă, "dumneavoastră").

Ne spunem "dumneavoastră" între noi... Ne mirăm că în cele mai de avangardă medii sau instituţii, în România, sistemul persistă în a fi puternic impregnat de feudalism. Ne plângem că universităţile sunt veritabile feude ale profesorilor uitaţi de Dumnezeu pe-acolo. Că parlamentul, fruntea ţării, se transformă într-o boierime de greţoasă factură nouă, din ce în ce mai arogantă şi mai îndepărtată de cetăţeanul obişnuit. Tuturor acestor reprezentanţi ai împuţitei nobilimii moderne le spunem "domnia voastră", iar unii le pupă mâna, poalele sau curul, pentru ca apoi să ne mirăm, cătinel, de cât de tare începem să semănăm cu inerentul strămoş iobag şi cât de tare seamănă România cu o imensă feudă, în care populaţia se împarte în "stăpâni" şi "sclavi".

"Dumneavoastră" no more

Poate vi se pare neverosimil, însă a folosi o asemenea formă de adresare, cu optica asupra existenţei care decurge din ea (eu, aici jos, "domnia sa", acolo sus), zi de zi, încontinuu, ca aerul, ei bine da, poate avea efecte seculare asupra mentalităţii şi modului de a pune problema al unui întreg popor. A fi învăţat să vorbeşti astfel este a fi educat şi pregătit pentru a fi sclav. Oricât de urât sună. Iar efectul ăsta nu e vina limbii române, care e o limbă extraordinară. De vină sunt, ca de obicei, capetele noastre veşnic plecate, degeaba de regulă, pentru că oricum nu scapă de sabie.

0.0/5 (0 voturi)

Nume:	(sau pseudonim, obligatoriu)
Email:	(obligatoriu - NU va fi publicat)
Website:	(opţional)
Comentariu:	HTML permis (numai membrilor): a, b, i, u, big, small, strike, sub, sup
	Ţine-mă la curent prin email

Comentarii acest articol
Comentarii articole Sicovitol
Toate comentariile