Votul ca anxiolitic

Circul electoral la români (şi evident, nu numai) a ajuns să aibă valoarea unei doctorii de cap. Odată cu apropierea momentului ritualului de la urnă, tot românul, ăla care a furat de la stat tot anul, care n-a muncit nici dacă ar fi avut ce, care şi-a aruncat la gunoi zilele în faţa televizorului şi-a înghiţit tot rahatul posibil azvârlit de către animalele politice, românul care s-a plâns de dimensiunea prăpastiei care-l desparte de Germania, da, tot românul ăsta, alături de tot românul celălalt, normal la cap, alcătuind cca. 1% din populaţie, dă într-un amok atât de pârdalnic încât a lua pastila votului devine necesitate imperioasă.

vot • România • politică • social

Mentalitate de sclav

Ştii că eşti un ţăran atunci când adulezi exact oamenii care, fix acuma, în minutul ăsta, te prostesc şi-ţi iau ceea ce ai.
Matt Taibbi

România • degeneraţi • politică • social

Crin Antonescu

Naivitatea disperată cuplată cu aroganţa semidoctă a românului cu pretenţii (e.g. are blog, se dă pe net, emite judecăţi în aria politicului şi pe tăpşanul socialului) nu încetează să mă perplexeze. Netul pre-electoral musteşte de foraje de opinie pe tema votului. Crin Antonescu, un ilustrissim reprezentant al partidului de tristă factură care este PNL-ul, se află în topul preferinţelor.

România • politică • prostie

Şi eu, care credeam

Merg pe stradă. Obosit de gânduri şi plictisit de atenţia cu care trebuie să străbat mulţimea. Merg cu capul în jos, mai mereu, resemnat şi bleg. Arareori îmi îndrept atenţia înainte, mai mult pentru a evita coliziuni sau întâlniri cu consumatori de energie. De o vreme însă, trebuie să fiu mai atent, pentru că pe strada mea zilnică s-au produs peste noapte câteva corturi din alea jenante (199,99 lei bucata, la Metro), sub fiecare încăpând câţiva tinerei plini de tupeu şi 2 boxe ce urlă muzică electorală. A început campania pentru semnături de potenţial preşedinte pentru România. Curiozitate! Aceasta proprietate ce nu-mi dă pace, ce mă bagă în belea! Ridic privirea, deci. Şi mă hotărăsc la un experiment social.

politică • România

România, o crimă cu premeditare

Scriam acum aproape un an despre imposibilitatea auto-salvării României, într-o formulă structurată care îmi aminteşte că-mi păsa suficient. Îmi păstrez poziţia şi sunt încă de acord cu alter ego-ul mai tânăr cu aproape 12 luni. Cu o singură excepţie: promovam teza unei posibile salvări extrinseci, adusă de un potenţial arbitraj din partea organismelor UE. Greşeam grosolan.

România • politică • social

Vaccin pentru gripa porcină (H1N1)

Din nou despre gripa porcină, cu ocazia unor ştiri recente. De observat că articolul e din mainstream media. Spicuiesc (sublinierile - bold - îmi aparţin) şi mai comentez.

medicină • politică • sănătate • H1N1 • vaccin

"Criza" continuă

Crizoana continuă şi se ramifică, sporindu-şi împuţiciunea şi natura voit vagă, după cum demonstrează Goldman Sachs, analiză de Paul Krugman. Nu, nu Paul Krugman analizat de Goldman Sachs, nu fi prostoc.

criză • politică • social

Colegul infragenial

Mă uit la clasa politică românească (dar nu numai), într-un avânt masochist căruia nu pot să-i scap, uneori. Sau la veritabilele comitete de la conducerea variilor instituţii de stat. Sau la unii şefi şi şefişori din sectorul privat.

ordinar • politică

China democratică, România comunistă

Foreign Policy publică O istorie alternativă a Chinei, articol incitat de publicarea memoriilor lui Zhao Ziyang, secretarul general al Partidului Comunist Chinez (PCC) din perioada micro-revoluţiei din Piaţa Tienanmen, acum 20 de ani. Zhao a fost îndepărtat de la putere de către ai săi, datorită tentativelor persistente de negociere cu revoluţionarii pe cale paşnică, iar sub conducerea lui Deng Xiaoping tancurile şi armata şi-au făcut treaba. Cum ar fi arătat China azi, dacă Tienanmen ar fi fost un succes? Ca România.

România • democraţie • politică

AltEţa sA DoMnul PrinCiPe, RaDu a lu’ DuDa, Băi!

Iată cum se produce cea mai fină comedie a zilelor de primăvară din 2009.

Tocmai când eram convins, pentru prima dată, că sufăr de astenie, o întâmplare mă scoate din amorţeală: domnul Radu Duda (staţi liniştiţi, îl cunoaşteţi deja, el ni se prezintă cu numele de scenă: Alteţa Sa Regală Principele Radu al României. Altădată, de voi avea nervul necesar şi suficient, voi vorbi şi despre punctuaţia din acest nume de scenă, despre unele litere mari şi altele mici şi despre acel al României) îşi anunţă candidatura la preşedenţia României. Ce frumos! Ce frumos începe un vis al onaniştilor regali, strânşi mereu (fără alt motiv, decât acela de a se strânge) în jurul aceloraşi mese rotunde, de supt aceleaşi candelabre prăfuite, purtând mereu aceleaşi straie obosite, aceleaşi coroane şi buzdugane de plastic şi pâslă, care-şi măsoară în inches (că doar centimetri de România nu-s buni, cum nu-i bun nici cuvântul prinţ, ce păleşte în strălucire în faţa unui prince (leneşii să privească mai atent numele blogului domnului Duda)) juisările vâscoase, pe pardoseală.

politică • get a life • degeneraţi

Vezi 19 articole conţinând "politica".
(acum le vezi doar pe cele etichetate cu "politica")