Popularitatea medicinei alternative

Rezumat

Fenomenul "medicinei" alternative ar putea trece foarte ușor neobservat, dacă s-ar face remarcat doar prin rezultatele terapeutice, însă practica alternativă este, în multe locuri și printre mulți oameni, foarte populară. Mă întreb, formal, de ce.

Durata lecturii ~ 5 minute

Citind comentariile la articolul despre medicina alternativă, nu poți  să nu constați ardoarea – vecină cu fanatismul – cu care publicul (și chiar unii medici) aderă la acest tip de „medicină”.

Am ajuns la concluzia că popularitatea medicinei alternative se datorează a patru categorii de motive.

Limitele medicine academice

Cea mai evidentă limită a medicinei academice este incapacitatea sa de a rezolva orice boală, în orice stadiu, în orice moment și la orice pacient. Chiar dacă este de înțeles, această limită este cea care lasă loc întregii practici alternative, care pretinde că umple golurile.

O altă limită este frecventa lipsă de accent pe mecanismele psihologice din contextul bolii. Dacă în situațiile clare, unde tratamentul prompt rezolvă boala, aceste aspecte rămân periferice, în cazurile de graniță (foarte multe), unde terapia este de durată, nu oferă vindecare completă sau este împiedicată de somatizarea unor probleme din sfera psihicului, accentul pus pe aspectele psihologice (sau chiar tratamentul specific) devine salutar, cel puțin din perspectiva pacientului.

Chiar și în situațiile în care, fizic, nu există progres, pacientul se simte mai bine, iar în ultimă instanță asta contează. Lipsa de empatie (aparentă sau reală) de care poate face dovadă un medic, din diverse rațiuni, contribuie și ea în mod negativ, într-o lume în care individul este atât de alienat și în care atâția oamenii imploră atenție.

Comunicarea insuficientă sau neclară (în ambele sensuri) este o altă tară a medicinei academice, foarte evidentă în România.

Medicina academică nu contracarează prompt și public șarlatanii, ba chiar dimpotrivă (și din păcate), îi privește cu o nemeritată seriozitate pentru prea multă vreme, până la inevitabila probă contrarie (vezi funcționarea acestei fantezii dubioase care este homeopatia sub oblăduirea CMR în România sau în NHS în Anglia – unde însă lumea medicală se trezește la realitate).

Asocierea medicinei academice cu interesele comerciale farmaceutice și nu numai, forțată sau nu, conștientă sau nu, reală sau imaginară, este percepută ca o slăbiciune care se integrează perfect în orice teorie a conspirației, și care deschide calea către mult mai „cinstita” medicină alternativă. Comercializarea excesivă a medicinei este indiscutabilă, însă nu trebuie ignorat faptul că medicina alternativă este și o mega-afacere comercială.

Ignoranța mass-media

Și totala și nefericita sa lipsă sa de responsabilitate. Mass-media este o afacere, așadar are ca principal mobil generarea de profit, iar ineditul, șocantul, scandalul, se numără printre bunurile cele mai vandabile, chiar cu prețul integrității jurnalistice. „Integrității” jurnalistice.

În loc să discute problematica vaccinurilor cu Paul Offit (medic, profesor universitar de pediatrie, specialist în boli infecțioase, expert în vaccinologie și co-autor al unuia dintre vaccinurile anti-rotavirale), Oprah cere părerea  lui Jenny McCarthy (model Playboy, actriță de mâna a doua) . Presa colportează opiniile lui Suzanne Sommers (actriță) despre cancer, în loc să-l întrebe pe Siddhartha Mukherjee (absolvent al Oxford și Harvard, expert oncolog, premiant Pulitzer pentru Regele Tuturor Maladiilor: o Biografie a Cancerului, profesor asistent la Columbia University).

În mod firesc, confuzia creeată în rândul publicului este imensă, la egalitate cu dezinformarea aferentă.

Promisiunile medicinei alternative

Promovarea procedeelor alternative de tratament netestate sau demonstrat ineficiente, în afara mediului academic, nu poate exista în afara ignoranței și lipsei de scrupule a practicianului.

Dacă ignoranța (adesea orbitoare) a cuiva care practică o aberație de tipul homeopatiei sau osteopatiei este de înțeles (și necesară pentru a putea continua o asemenea practică), lipsa de scrupule este cea care permite acestor practicieni să facă promisiuni pacienților.

Medicina alternativă se repede să umple golurile și să „depășească” limitele medicinei academice, respectiv pretinde că rezolvă ceea ce medicina academică nu poate. Un mare atu al practicii alternative, care profită tot de una dintre limitările medicinei academice, este disponibilitatea imediată a practicianului la nivel emoțional.

Un „terapeut” care practică un sistem nereglementat sau slab reglementat în regim de „castă”, care nu mai evoluează și cu care deci nu trebuie să se mențină la zi, de obicei în confortul unui „cabinet” individual, unde are timp și luxul de a-și alege pacienții, unde rezultatele au dreptul să fie ambigue, iar în caz că lucrurile merg prost există întotdeauna în spate colosul salvator care este medicina academică – da, își poate permite să cultive o conexiune emoțională (autentică sau regizată) cu pacientul, pentru care o asemenea situație nu are cum să fie decât atractivă.

Așteptările publicului

Publicul are așteptări întemeiate de la orice sistem medical iar ne-confirmarea lor este întotdeauna frustrantă. Medicina academică generează cele mai mari astfel de frustrări, ceea ce arată că aici sunt plasate și cele mai mari așteptări, cel mai mare capital de încredere – un lucru pozitiv.

Însă  așteptările pacienților nu dispar atunci când medicina academică eșuează, ceea ce este cât se poate de natural. Căutarea unei alternative devine următorul pas logic. Problema apare atunci când „alternativa” capătă rolul principal sau devine o piedică în calea tratamentului salutar.

Printre așteptările celor ce caută astfel de alternative, se numără, predictibil, dorința de a se simți mai stăpâni pe situație, credința în profilul mai „natural”, „non-toxic” al acestor terapii și căutarea confortului oferit de terapeutul alternativ sub forma conversației, timpului acordat etc..

Nu putem pretinde publicului cunoștințe solide din domeniul medical, de aceea nu putem acuza prea mult naivitatea sa în domeniu. Responsabilitatea pentru o educare minimă a publicului în probleme sanitare revine forurilor academice și profesionale de profil, via vectorul mediatic.

O întrebare importantă este „de ce apelează la medicina alternativă pacienți cu un grad ridicat de cultură/educație?” Adică indivizi care au capacitatea și obișnuința (sau ar trebui să le aibă) de a gândi critic? Chiar dacă medicina academică i-a dezamăgit, ne-am aștepta să-și păstreze aceste calități și să se bazeze în continuare pe ele.

Un răspuns posibil ține de faptul că fiecare avem anumite valori și credințe legate de sănătate (și viață, în general), la rândul lor condiționate indisolubil de educația primită în societate – de unde răspunderea pe care o poartă instituțiile din domeniul sanitar și mass-media. Alinierea (adesea studiată și bine regizată) anumitor terapii cu filosofia proprie de viață a multora reprezintă o cauză foarte plauzibil a popularității medicinei alternative.

(5,00 / 1 evaluări)
Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile