Problema punerii problemei la români

Durata lecturii ~ 4 minute

Esența problemei, ilustrată

Poate și mai bine zis, problema discursului și dezbaterii la români. Este una dintre problemele cele mai profunde, din categoria celor care alimentează întreg eșecul românesc.

Cele mai vechi civilizații recunosc natura cuantificabilă, transmisibilă, reproductibilă a activității de a ține un discurs și de a dezbate o problemă oarecare. Iată că am conferit, practic, acestor activități niște atribute care le ridică la rangul de știință.

Există o știință foarte clară și practică a discursului și dezbaterii, sprijinită pe logică, cu rădăcini în morală și cu manifestări care frizează arta dramatică. Ca orice știință, necesită timp și muncă pentru aprofundare, dar, ca în cazul oricărei știință, rezultatele merită.

Ei bine, la noi, agricultorii analfabeți, interlopii, semidocții, mafioții și restul spălaților pe creier care au ajuns în funcția publică, ca să nu mai vorbim de masele încă sechestrate în țara nimănui dintre privata din fundul curții și Audi-ul din Germania sau vacanța la turci ca apogeu al realizării sociale, nu posedă aparatul intelectual absolut necesar pentru a putea însuși o asemenea știință. Pare dur, însă priviți mai atent: nu este. Consecință a deceniilor lungi de mimare a educației, majoritatea românilor sunt complet incapabili să discearnă valoarea unui discurs și încărcătura de adevăr a unei dezbateri.

Această impotență intelectuală, lăsată necorectată, nu poate genera decât două urmări: abandonarea discursului și dezbaterii – imposibil decât simultan cu abandonarea naturii umane, sau degradarea acestora până la un nivel inteligibil. În România, acest nivel este foarte, foarte jos: cel al discursului și dezbaterii microbistice.

Dialectica fotbalului (jocului în două echipe, în general) este foarte simplă, o poate pricepe tot prostul, de unde și popularitatea sa. Noi contra ei. Ceea ce avem noi mai bun (inclusiv culorile de pe tricouri, istoria și orașul de baștină) contra ceea ce au ei mai bun. „Hai” și „huo”. Până aici, nimic de zis. Vorbim despre agrement, hobby, timp liber.

Însă stratul următor bazat pe acest fel de a pune problema se distanțează de simplitatea brută a competiției sportive: intrăm pe teritoriul infect al bârfei, informației colaterale irelevante, invectivei pasionale, hărțuirii maidaneze, toate inventate, oferite, stimulate, susținute cu încăpățânare catârească de către creaturile grețoase care fac presă sportivă, mai ales în formatul talk-show-ului interminabil, la care cască gura o Românie întreagă, pentru că acesta este nivelul la care încă mai găsim o oarecare comprehensiune intelectuală.

Dacă vi se pare că am descris mai sus caracteristicile discursului și dezbaterii politice în România modernă, tocmai ați avut o revelație. Discursul și dezbaterea politică în România au fost degradate până la nivelul imund al discursului și dezbaterii pe marginea marginii fotbalului. Ca să înțeleagă tot electorul. Iar acest stil de a pune problema este acum ubicuitar, de la politician la toate caprele crainice care vorbesc în stilul acela stereotip de televiziune, repugnant  pentru că au impresia că ține loc de conținut – nu te transformi în BBC News numai modificând intonația decoltatei de la pupitru.

Mediul online suferă, cum altfel, de același cancer, de la marele trust la ultimul blogger – aceeași facilă și imbecilă dialectică a lui „noi contra ei, iar prin urmare, pe mama lor”, în jurul căreia se țese și evoluează întregul model social al României. Iliescu vs. Constantinescu, Băsescu vs. Ponta, România vs. UE etc. nu sunt decât etichete temporare pe aceeași eternă tabelă de marcaj.

Această punere simplistă și frecvent greșită a problemei a infiltrat iremediabil mass-media, politicul, ba chiar și vârfurile intelighenției (mă rog, simulacrul care ține loc de așa ceva la noi), pentru că prostia este contagioasă. Ea contribuie, sunt convins, la această incredibilă vâscozitate și ineficiență în rezolvarea marilor problemelor societății românești, printre care educația, sănătatea, siguranța mediului economic. Cum să te ocupi științific de aceste chestiuni, dacă încerci să le descrii și rezolvi în interiorul universului primitiv al abordării tocmai descrise, pentru că nu știi altceva?

Victime ale unui cerc vicios crâncen, am ales să avem în frunte oameni care să ne vorbească pe înțelesul nostru, adică în termenii bârfei, irelevanței, invectivei, hărțuirii, în loc să ne săltăm din mizerie.

Cum, ca Münchausen?

Nu. Numai cu neobosită, extensivă și neiertătoare educație. La care mă tem că va trebui să fim cumva forțați. Poate de către cei care se întorc din lumea civilizată.


Bine, dar așa sunt și americanii, așa e politica peste tot, mi se va spune din public.  Nu, nu sunt. Chiar așa nu sunt și nu este, ce-ar fi să nu ne mai amăgim. Ascult și văd știri pe canale internaționale și vă asigur – ca la noi, la nimenea.

Fii primul care evaluează articolul:

Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile