ScrieCiteşteAutoriDespreRecomandăEnglish
Abonament Scriam acum aproape un an despre imposibilitatea auto-salvării României, într-o formulă structurată care îmi aminteşte că-mi păsa suficient. Îmi păstrez poziţia şi sunt încă de acord cu alter ego-ul mai tânăr cu aproape 12 luni. Cu o singură excepţie: promovam teza unei posibile salvări extrinseci, adusă de un potenţial arbitraj din partea organismelor UE. Greşeam grosolan.
Între timp, azi, Gândul zice că România aruncă pe geam 18 milioane de euro pe zi, în urma îndatorării la FMI. România nu e în stare să absoarbă fonduri nerambursabile, în timp ce achită implacabil taxa de membru al clubului select pe al cărui frontispiciu scrie "Uniunea Europeană - Gentlemen's Club", minunată congregaţie în care noi l-am băgat pe Gigi să se ocupe de Comerţ Internaţional, pentru care are toate calificările, evident. Vezi-i şi pe restul, recunoaşte-i şi lasă-te pradă revelaţiei că grupul ăla e numai un loc discret şi confortabil pentru a te retrage din cuptorul evenimentelor naţionale, pe bani frumoşi (sper că până acuma ai realizat că totul e pe bani; dacă n-ai făcut-o, îţi deplâng şi admir capacitatea de a fi naiv la modul ierbivor).
Între timp, azi, UE ne lasă pradă FMI. În scrierea precedentă am comis o singură eroare, însă fundamentală: ipoteza de lucru a presupus benevolenţa Uniunii Europene. Am fost naiv. Aproape la modul ierbivor. UE nu e profesorul pensionar din vecini care introduce copiii din scara blocului în tainele învăţăturii, încropind liste de lecturi recomandate, arbitrând certurile şi ghidând cu înţelepciune şi fermitate tinerele minţi spre o percepţie sănătoasă a corectitudinii şi valorilor reale din viaţa asta grea.
Nu. UE este cu totul altceva. UE nu e benevolentă. Ce cap am avut? UE este o abstracţiune (cam ca legile alea economice importate direct din matematică, pe care le înţeleg câţiva matematicieni, dar le folosesc toţi speculanţii care ne-au adus unde suntem, e.g. în budă), compusă 90% din nonsens birocratic, în timp ce restul, nucleul dur, reprezintă un sistem cu o singură funcţie, familiară, acea funcţie care a caracterizat orice formă de putere, de când e lumea: păstrarea puterii la acelaşi pol.
UE nu are interesul unei Românii bogate, deci puternice. Uniunea are nevoie de o piaţă de desfacere, are nevoie de creştere ca mecanism al exercitării funcţiei despre care vorbeam. Uniunea are nevoie de o Românie buimacă, de la care cere un singur lucru: stabilitate socială, în sensul garanţiei unui risc zero pentru o altă naţionalizare. Uniunii nu-i pasă de România şi de români. UE face afaceri. Atât.
Civilizată, UE adresează cereri la modul domnesc, nu dă cu parul. Nu-i prost cel care cere, e prost cel care dă. Iar Uniunea se miră şi-şi freacă mânuţele metaforice când vede că încercarea de-a negocia, ca-n orice afacere, se dovedeşte a fi un demers excesiv în faţa unei Românii care sare servil, rânjind prosteşte, să dea, aproape înainte de a i se cere. Cu un singur şi sine qua non schepsis: ce facem noi înăuntru rămâne treaba noastră. Neverosimil de uşor. Un popor pe care evoluţia l-a plasat pe un drum la capătul căruia se află perfecţiunea în arta de a te oferi ca slugă. Ca un câine care se dresează singur. Minus loialitatea pentru un singur stăpân şi plus abolirea instinctului de supravieţuire. Normal, cu păstrarea instinctului de supura-vieţuire.
Nu sunt anti-unionist din principiu. Cândva, pe undeva, cred că UE a vrut să negocieze. S-a trezit că nu e nevoie. Undeva prin Bruxelles cineva trebuie c-a zis "c'est trop facile, ça!" Iar altcineva i-a răspuns "definitely, mate!" "Dar nu-i problemă cu ăia, ştii tu, populaţia, că e corupţie mare, sărăcie, alea?" "Bă, până nu-i împuşcă sau mai rău, de ce să ne complicăm? Banii-i plătesc, roata se-nvârte... cu ce-ai fi tu mai fericit?"
România e ucisă sistematic, cu metodă, să nu se piardă niciun strop pe parcurs. O crimă desfăşurându-se cu lentoarea istoriei, care în timp-real, în sistemul de coordonate al individului, apare împărţită în stop-cadre care par mereu acelaşi, astfel încât nimeni nu mai face legătura între ele şi nimeni nu mai poate spera la spectacolul panoramic al abominabilului eveniment, privit în dinamică. E normal ca într-o asemenea perspectivă premeditarea să fie, mai mult decât inaparentă, aparent imposibilă.
Popoarele se împart în călăi şi victime, întocmai ca indivizii. Popoarele apar, nu degeaba, ca instanţe de tipologii umane: un popor puternic, un popor slab, un popor hoţ, un popor blând. Pentru că mulţimile au reacţii perfect traductibile în termenii sistemului individual. Şi, precum în cazul indivizilor, cel tare îl pradă pe cel slab, dincolo de ranchiună sau rea-voinţă, dincolo de voinţă, în general: e un imuabil dat al firii animale, de care acţiunea premeditată nu e deloc străină.
Românii sunt un popor victimă. O victimă de popor.
|
| ||||
 5.0/5 (1 voturi) | ||||
Copyright 2008-2009. Toate drepturile rezervate.
Contact • Termeni şi condiţii • Politica de confidenţialitate • Netarhia Tools • Powered by users
..hmm..ai fost foarte diplomat si foarte rezonabil cu "prostia omeneasca" adunata se pare toata la noi in tara..ma rog..m-am resemnat de mult si incerc sa ma salvez singura, sa plec la mare distanta de casa, caci aici la noi in tara nu dispui de nici un ajutor, din contra esti strivit din fasa si aruncat la cos, definitiv si irevocabil..
..in Romania noastra draga...in care crezi ca traiesti, dar esti mort de mult si mai ai curaj inca sa speri ca va fi altfel.. yah right!
NHS governance:
"A framework through which NHS organisations are accountable [n.m. to the public] for continually improving the quality of their services and safeguarding high standards of care by creating an environment in which excellence in clinical care will flourish."
G Scally and L J Donaldson, 'Clinical governance and the drive for quality improvement in the new NHS in England' BMJ (4 July 1998): 61-65
Dincolo de limba de lemn a se observa completarea mea "accountable to the public". Pentru ca despre voturi este vorba. Votul este masura tuturor lucrurilor si demersul politic are drept scop mentinerea ordinii.
A face ceea ce este bine pentru pacient poate deasupra sau chiar impotriva intelegerii lui este un deziderat imposibil de integrat in schema organizationala a NHS si nu numai. Cum spui tu, in mod destul de ierbivor, m-am revoltat de mai multe ori impotriva Nursing Staff-ului din NHS din cauza ca mi se parea ca relativ la nivelul lor de intelegere au prea multa putere. Eroarea era a mea: in timp ce 45% din medicii inregistrati la GMC sunt absolventi straini Nursing Staff-ul concentreaza inca foarte multa populatie nativa. Mi-am zis eu mie: "Vita, este tara lor, sistemul lor si ei voteaza. Tot ei devin manageri ca accentul tau est-european nu o sa-l maschezi nici daca mai citesti de 3 ori 1984 in original". De-aici pana la a observa ce aceleasi principii de management si marketing care se aplica cu rezultate bine cunoascute in banking (?? de catre aceeasi oameni)si politica se aplica si in NHS, institutie de stat, e numai un pas.
Uniunea Europeana e o afacere? Fara indoiala. Uniunea Europeana si orice altceva. Mie nu-mi place, tie nu-ti place, poate pentru ca afacerea implica pierzatori si castigatori si nimicirea unor indentitati. N-am facut noi regulile jocului, dar eu unul imi propun sa il castig - 1. Pentru ca mi-a fost jignita inteligenta. 2. Pentru ca nu sunt in masura sa dictez regulile jocului.
Stima,
A
@Alin: I find your optimism... refreshing.
@Alin: "A face ceea ce este bine pentru pacient poate deasupra sau chiar impotriva intelegerii lui este un deziderat imposibil de integrat in schema organizationala a NHS si nu numai." Foarte mult adevăr în această propoziţie.
...si 3) pentru ca in timp ce unii se ocupa cu supravietuirea altii sunt prin zona gata sa ii "ajute" sa devina oameni de afaceri; mort sau viu nu conteaza cat conteaza sa fii semnat contractul de parteneriat.
@Sicovitol si Paracelsus: tot respectul pentru activitatea voastra.