ScrieCiteşteAutoriDespreRecomandăEnglish
Abonament Mult mai aproape decât crezi. Într-o bună zi o să deschizi ochii şi o să constaţi că nu se mai uită înainte, ci ai în faţă scena celor de pe acum trecute. Aşa cum au fost ele, nu e important de data asta. Ceea ce e important să realizezi acum, este că ai, probabil, nu mai mult de vreo 27000 de zile, în total. Din care scade vreo 7000 - cele dinspre leagăn şi cele spre mormânt. Mai scade vreo 3500 - ca să ajungi la vârsta la care te poţi numi adult, chiar dacă nu matur. Apoi mai scade cât mai ai de scăzut. Rămâi cu mai puţin de 20000 de zile. Ale tale, de trăit.
Douăzeci de mii e dureros de numărabil şi departe de infinit. Poţi număra până la douăzeci de mii în şase ore, dacă nu te grăbeşti. În adevăr, timpul tău aici e scurt.
Să n-ai nicio îndoială - sfârşitul e aproape, oricâte iluzii pui între tine şi el. Există un singur medicament în stare să te vindece de sfârşit: sfidarea de a nu-l aştepta, iar aceasta nu poate fi întreprinsă decât prin "a te grăbi ca un om lovit de săgeată". Realizează.
Nu mai amâna nimic, niciodată. Nu poţi face mereu ceea ce vrei, dar poţi să vrei ceea ce poţi - fă-o. Nu-i vorba de stupizenii stereotipice de genul traiului la limită sau de aruncat cu capul înainte între rechini. E vorba de "micile" lucruri, cele care pot (şi aşteaptă) să fie făcute.
Scrie-ţi cartea, chiar dacă n-o citeşte nimeni, scrie-o! Sapă o gaură în pământ. Fă-ţi un telescop. Mic. Întemeiază o trupă. Oricât ţi se pare de jenant sau de nevrednic (şi aproape sigur aşa va şi fi). Fă-ţi un site. Fă un film, indie. Cu telefonul. Pentru tine. Ca să aibă de ce să râdă alţii, ca să ai de ce să râzi tu însuţi. Creşte un copil. Fă mâncare. Chestii din astea. Aprofundează teorii. Înşeală-te şi dumireşte-te pasional, iterativ. Juleşte-ţi genunchii şi fă rost de nişte negru sub unghii. Apoi fii fin. Alternează. Toate merită.
Nimic nu e mai greţos şi mai terifiant decât regretul pe marginea celor nefăcute.
Sunt atât de spuse, toate astea. Nu-i nimic, odată în plus. N-ai timp? Aşa e! Nu ai timp. Tocmai de aceea nu-l amputa cu securea prostiei tale. Lasă prostiile. Ia un iaurt cu parizer, miroase a începutul bătăliei.
Koan: printre ceea ce poţi, nimic nu e imposibil.
Altminteri mâine vei fi înregistrat un nou forfet, în războiul magnific şi personal care se scurtează cu fiecare bătălie circadiană. Şi al cărui rezultat nu va interesa pe absolut nimeni. Lupta e tot ceea ce vei putea vreodată să ai - nu-ţi bate joc de ea.
|
| ||||
 5.0/5 (2 voturi) | ||||
Replici (1) • Fragmente (I). Ernesto Sábato (Lt.Dan) • adaugă replica ta » | ||||
Copyright 2008-2009. Toate drepturile rezervate.
Contact • Termeni şi condiţii • Politica de confidenţialitate • Netarhia Tools • Powered by users
:))
scrii enervant de bine.
Hm, speram să scriu doar enervant, dar e bine şi-aşa.
Cinstit: mulţumesc.