SHO

Durata lecturii ~ 8 minute

Deşi articolul de mai jos va avea un „iz” chirurgical, cred că se aplică tuturor specialităţilor clinice.

Ce înseamnă SHO?

SHO este acronimul pentru Senior House Officer şi reprezintă nivelul intermediar între Foundation Doctor (F1, F2) şi cel de Specialty Registrar (StR sau SpR în sistemul vechi). Mai nou, în unele spitale, doctorii de nivel F2 pot trece drept SHOs, un fel de junior senior house officer (destul de absurd, într-adevăr). Aşadar, pentru a lucra ca SHO, trebuie să ai cel puţin 2 ani de practică (reprezentaţi în Anglia de foundation years). Vezi şi care sunt gradele profesionale în NHS.

Aşadar, SHO-ul se situează pe un nivel de bază în sistem, singurii săi „subalterni” fiind  studenţii şi medicii din F1, F2 (F2, mai nou, pot lucra la rândul lor ca SHOs), şi beneficiind de suport din partea middle-grades (registrari) şi medicilor seniori (consultanţi, associate specialists, staff grades etc.).

Ce face un SHO?

Indiferent de specialitate, SHO-ul este un medic pe care deja se poate pune bază: se aşteaptă de la el să fie stăpân pe setul de competenţe fundamentale (însuşite în Foundation Years), sine qua non, la un nivel la care să poată oricând înlocui, corecta sau ajuta un doctor F1:

  • patient clerking („făcutul foii pacientului”): motivele internării, istoricul bolii actuale etc., examen obiectiv, diagnostic de lucru, plan terapeutic  preliminar
  • prescrierea medicamentelor
  • organizarea transfuziilor
  • recoltare de sânge
  • recoltare de sânge arterial pentru studiul gazelor sanguine (ABGs = arterial blood gases)
  • sonde urinare

Clinic, un SHO trebuie să fie capabil să:

  • pună un diagnostic de lucru
  • comunice coerent şi eficace în jos (asistente, studenţi, F1), în sus (registrar, consultant) şi lateral (departamentul de radiologie, laborator, microbiologie, alte specialităţi), oral (inclusiv telefonic) şi în scris (diverse formulare)
  • îşi cunoască limita competenţei
  • ia măsuri terapeutice imediate în aşteptarea consultului registrarului, bazat pe comunicarea la distanţă cu acesta (de exemplu, prescriere de fluide, antibiotice, profilaxia trombozei venoase profunde etc.) – aspect esenţial, pentru că pot trece ore în care un pacient stă nemâncat şi fără aport lichidian până ajunge registrarul pe secţie
  • muncească ture lungi

SHO-ul face serviciu de noapte, ceea ce subliniază faptul că deja, la acest nivel, spitalul trebuie să se poată baza pe el. În chirurgie, de exemplu, nu de puţine ori SHO-ul este singurul chirurg aflat fizic în spital după miezul nopţii, situaţie în care acoperă:

  • urgenţa chirurgicală (A&E = Accident & Emergency sau ED = Emergency Department) – este chemat să consulte cazurile chirurgicale prezentate în urgenţă.
  • secţiile – evaluează şi tratează (uneori implicând registrarul, de obicei telefonic) pacienţii cu probleme; rezolvă (strângând din dinţi…) probleme de rutină care n-au fost rezolvate în timpul zilei, e.g. prescripţii simple, canule
  • sala de operaţii – asistă registrarul sau consultantul dacă se operează noaptea

De aceea, dacă obişnuiai să dormi majoritatea orelor din garda de noapte în România, pentru că nu era nimic de făcut, aşteaptă-te, cel puţin pe chirurgie, la nopţi cu adevărat albe. Nu e cazul să te panichezi, nu înseamnă că vei avea parte de nopţi de coşmar, printre mii de pacienţi critici, ci doar că vei avea parte de un ritm constant de activitate, care uneori poate fi infernal.

Medic român ca locum SHO

Un medic român căruia i-a plăcut activitatea clinică şi care se descurcă în spitalul românesc deţine primul atuu dintre cele necesare. În plus, e nevoie de:

  • o engleză funcţională – adică nu plăcută urechii, nu fără accent etc., ci utilizabilă. Asta înseamnă cursivă, inteligibilă. Nu-ţi poţi căuta cuvintele 10 minute la telefon pentru o informaţie care trebuie transmisă într-un minut. De asemenea, asta înseamnă o comprehensiune bună a limbii vorbite de ceilalţi.
  • onestitate – sună ciudat, însă medicina din UK e foarte departe de „cultura blamului” de la noi, unde colegii abia aşteaptă să se căsăpească între ei pentru orice eroare, şi de aceea erorile (şi chiar insuccesele care urmează unei activităţi ireproşabile, fără greş) sunt băgate sub preş în loc să fie aduse la lumină, însuşite, discutate şi, astfel, evitate pe viitor . De aceea este esenţial să fii onest. Nu minţi. Dacă n-ai apucat să faci un lucru sau nu poţi, cere ajutor, implică pe altcineva, însă încearcă să nu umbli cu cioara vopsită, pentru că veştile circulă ca gândul prin spital. Există medici cărora li s-a retras dreptul de practică de către GMC pentru falsuri în documente medicale sau academice, chiar dacă „n-a murit nimeni”, pentru că principiul este următorul: dacă nu poţi fi onest în general, nu poţi fi onest în activitatea medicală, faţă de pacient.
  • spirit de echipă – din nou, există diferenţe faţă de sistemul nostru, unde fiecare e cu treaba lui. Aici, pacienţii sunt văzuţi de multiple echipe pe parcursul internării, chiar dacă sunt internaţi sub un consultant oarecare. Sistemului nu-i plac „vedetele”, medicii aroganţi şi intangibili sau închişi în egoul propriu.
  • toleranţă emoţională – ca peste tot, vei avea de-a face cu oameni mai buni şi oameni mai răi, de la asistente până la consultanţi, exact ca acasă. Mai ales dacă eşti un medic întrucâtva experimentat, îţi va veni de multe ori să închizi telefonul atunci când vreun registrar sau consultant (de regulă din altă specialitate) te ia de sus. Câteodată asistentele te testează. Câteodată sunt de-a dreptul ostile. Trebuie să ţii minte un singur lucru: nimic din toate astea nu e personal, şi mai ales, nu are legătură cu faptul că eşti străin, respectiv român. E pur şi simplu the job.
  • adaptabilitate şi modestie – probabil eşti tânăr medic specialist, poate chiar cu specialist registration la GMC (ceea ce nu au decât consultanţi…) şi ţi se pare mult sub tine să recoltezi sânge. Nu e cazul. Dacă e până acolo, însuşi consultantul pune o canulă. Sau ajută la poziţionarea bolnavului pe masă. Ceea ce crezi tu despre tine nu interesează pe nimeni. Ceea ce faci pe secţie te defineşte. O asistentă care-ţi dă o coală A4 cu lista de lucruri de făcut pe secţie, stresată că e târziu şi sunt treburi care necesită un medic şi care sunt nefăcute, nu va fi deloc mişcată de gradul tău profesional. Însă dacă rezolvi rapid şi eficient lista, ai câştigat un aliat, care îţi va fi recunoscător, te va ajuta şi va încerca să-ţi uşureze munca ulterior. Mai mult, tot ceea ce faci, faci pentru tine – mai multă practică, mai multe cazuri văzute, un renume bun în spital. Adaptabilitatea, modestia şi lucrul bine făcut îţi vor da satisfacţia pe care ai avut-o rar în România: lumea chiar apreciază şi îţi arată că o face.
  • simţ de răspundere – sună propagandistic, însă pregăteşte-te să ţi se pretindă un grad de responsabilitate pe care nu l-ai avut, poate, niciodată în sistemul românesc de rezidenţiat. Responsabilitatea este o trăsătură pozitivă, care trebuie acceptată, bine cântărită şi cultivată cu grijă. Vei avea oportunitatea de a o cultiva (mult) mai mult decât ai avut-o în România.
  • experienţă britanică – sună paradoxal, pentru că n-ai cum să ai experienţă la început, însă acest punct apare în această listă după prima oră de lucru. După care experienţa creşte.

Concepţii greşite despre SHO

Am constatat existenţa unor concepţii eronate despre lucrul ca SHO, printre care:

  • e muncă uşoară, de grad inferior, n-ai probleme dacă eşti specialist în România – nu, e muncă grea, e diferită adesea radical de ceea ce făceai în România (când trimiteai pacientul acasă dacă nu aveai asistentă să-i recolteze sânge), e şi mai grea datorită necunoaşterii sistemului şi poate fi epuizantă dacă eşti obişnuit cu pauze dese de cafea, pentru că n-o să le ai, în multe spitale
  • e muncă „de sclav”, doctorii „adevăraţi” încep de la registrar în sus – nu, e muncă de responsabilitate, de decizie, e prima ocazie de a te afirma clinic. De unde şi senior house officer. Un SHO… senior valorează aproape cât un registrar şi este tratat ca atare – de exemplu, consultantul întreabă asistenta cine a văzut cutare pacient din urgenţă. SHO-ul A. Hm. Bleep la registrar să se ducă să arunce şi el/ea o privire. SHO-ul B. În regulă, atunci, B e la nivel de registrar, clinic.
  • dacă merg ca SHO sunt în siguranţă, profesional – nu neapărat, vezi mai sus. Adică nu fi sigur. Poate e mai bine să începi ca RMO sau F1. Numai tu îţi poţi răspunde la întrebarea asta.

Concluzie

Din punctul meu de vedere, nivelul de SHO este potrivit pentru intrarea în NHS dacă rezonezi cu cele de mai sus. Notează că perspectiva mea e personală, poate greşesc, poate exagerez într-o direcţie sau în alta, poate n-am dreptate. Articolul este menit să te încurajeze să faci acest pas, însă în acelaşi timp vrea să-ţi ofere o plasă de siguranţă, arătându-ţi la ce să te aştepţi.

Ca în orice meserie grea, numai tu ştii la ce nivel de competenţă de afli cu adevărat, cât de mult eşti dispus să înveţi în continuare şi de câtă rezervă de răbdare dispui.

De putut, se poate.

 

(5,00 / 1 evaluări)
Loading...

44 comentarii la “SHO

  1. Gasesc articolul tau extrem de benefic in sens clarificator…(si impresionant de riguros, in sens bun).
    As sublinia faptul ca un foarte bun antrenament pentru practica in UK poate fi exersarea ori de cate ori este posibil a tehnicilor montarii unei canule venoase, sonde urinare, sonde nasogastrice, suturi, pansamente, in Romania.
    Am fost tributar principiului de a nu cere altora ceea ce nu pot face eu insumi, ajungand astfel in situatia anecdotica de a fi cunoscut intre asistenti ca unul din cei cu care poti merge la orice caz,” ca oricum doctoru’ face tot”. Dincolo de motivatia intrinseca pe care am avut-o, aceasta practica mi-a folosit extrem de mult in UK. Este firesc ca asistentul medical sau medicul junior, sa ceara ajutorul altui medic in momentul in care nu reuseste sa prinda o vena, sau sondajul vezical este foarte dificil. Indemanare si eficienta nu vor fi niciodata un vot de blam.
    Sunt parte integranta a cartii de vizita…

  2. A fi SHO implica mult mai mult decat a pune o canula sau a lua sange.Nu bagatelizati. Sunt spitale unde faci cross-cover peste noapte sau week-end cu urologie,gineco sau ortoped.Cover la care esti doar tu, asistentele din wardul resp si on call consultantul de acasa…si care peste noapte nu prea vrea sa fie deranjat. Ori de cate ori ai in spate un registrar cu experienta si cu dorinta de munca, shift-ul iti este mai usor dar personal prefer registrarii mai batrani, mai dezinteresati si care ma lasa sa iau eu 90 la suta din decizii.Asa simti ca intr-adevar ai responsabilitate.Daca pacientul se deterioreaza peste noapte, atunci poti avea prob serioase cu cons on-call sub care a fost admis, pt ca esti singurul responsabil de asta.Daca nu se intampla asa si toti sunt stabili a doua zi si pregatiti de post-take ward round , atunci nimeni nu te va lauda, probabil insa ca se va observa, ceea ce conteaza uneori mai mult, dar cel mai important este ca tu personal te vei simti mai capabil , mai stapan pe tine.
    Succes

  3. sunt medic rezident oftalmolog anul 1.Am de gand sa plec in UK in anul 3 dar ma informez din timp.As vrea sa stiu ce post as putea sa ocup in uk in anul 3?SHO intr-o clinica de oftalmo?din cate am observat pt rezidentii pe oftalmo e mai greu de gasit un post.de aceea ma gandeam sa merg mai intai sa fac un observership,in speranta ca ma va ajuta la CV.As dori toate detaliile care mi se pot da in legatura cu aceasta specialitate

  4. Foarte utile informatiile de pe acest site.Desigur ca tot am ramas in ceata.As avea o intrebare: tinand cont ca sint medic primar(asta stiu ca nu conteaza) pe anestezie terapie intensiva ,adica pe o specialitate in care esti obligat in Romania sa stii multe din tehnicile si procedurile cerute de sistemul britanic ce optiuni as avea in Anglia fie la stat fie in privat,cu avantaje si dezavantaje.Am inteles ca oricum nivelul de stress e foarte mare orice ai alege.Astept orice fel de sugestii de la oricine.

  5. Probabil ca ramane valabila recomandarea generala de a lua un job de RMO sau SHO pentru acomodarea cu sistemul ,care este clar ca e obligatorie,sau eventual un clinical attachment indiferent de nivelul de pregatire din Romania.Am inteles bine?

  6. buna. sunt studenta in anul IV la MG si am inceput sa ma interesez despre o plecare in uk. este probabil unul din putinele site-ri care a explicat pas cu pas cam ce trebuie sa faci.totusi as avea cateva intrebari si mici nelamuriri..
    1. As vrea sa plec de aici fara a da rezidentiatul..nu stiu daca am inteles bine din alte comentarii: s-ar da un examen impreuna cu studentii britanici.daca este asa ce se intampla cu nota pe care o obtin? este doar o modalitate de a incepe foundation year la ei?mentionez ca as vrea sa evit pe cat posibil RMO
    2. Se tine cont de media anilor din Romania si eventuale participari la congrese etc pentru a avea un avantaj la angajare.?
    multumesc

  7. @Ariana Ungureanu : Ca medic anestezist direct in privat in UK e foarte greu de reusit. Aproape imposibil. Nu cred ca un spital te ar accepta pe aceasta pozitie ( consultant anestezist ) direct din Ro. Sfatul meu : Incearca sa aplici pe NHS jobs ca Associate Specialist sau Staff Grade pe anestezie sau chiar Locum Consultant pe aceeasi disciplina si vezi ce iese.Daca nu iti cad galoanele ( sunt si medici din astia prin Romania ) faci 6 luni ca RMO si apoi stii mai bine sistemul si de acolo ai doua variante : una e cea de mai sus cu aplicatiile pe NHS jobs cu mentiunea ca atunci vei avea la CV si ceva „UK experience” sau a doua e sa ti negociezi cu spitalul respectiv un soi de post sa zicem de Consultant anestezist, exact ceea ce spuneai tu in comentariul tau,la fel cu mentiunea ca intre timp tu vei fi demonstrat ceva acolo , si anume ca esti o doctorita muncitoare,ca stii meserie ( anestezie )si mai ales, ceea ce o sa placa spitalului , ca tu ai accepta un salariu ceva mai mic decat un alt consultant anestezist cu care ei deja colaboreaza ( in medie colaboreaza cu 5 – 10 consultanti anestezisti un spital privat de dimensiuni medii , circa 50 paturi )si poti face exact ce face/facea acel alt consultant englez/pakistanez in acel spital. Pt mai multe detalii contacteaza-ma pe e-mail [email protected]

  8. @ReBek: In Anglia absolventii de 5 ani de medicina nu dau nici un fel de examen de tip rezidentiat. Ei dau in schimb, local, cu universitatea la care au studiat un fel de „examene finale”, din mai multe materii, in urma carora obtin o nota cu care se prezinta ( si nu numai cu acea nota ci cu intreg CV ul ) la interviuri cu spitale arondate universitatii la care au studiat si in urma interviului la care sunt si acolo evaluati se alcatuieste un clasament iar in urma acelui clasamenet ei aleg un „pachet” ce contine cele 6 stagii pe care le vor face in anul 1 de rezi ( FY1 – 3 stagii ) si anul 2 rezi ( FY2 – alte 3 stagii de cate 4 luni )
    Esti inca tinerica sa te interesezi de situatia din UK. Revino cu curiozitati, dupa parerea mea, cand incepi anul 6.Succese

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile