ScrieCiteşteAutoriDespreRecomandăEnglish
Abonament Merg pe stradă. Obosit de gânduri şi plictisit de atenţia cu care trebuie să străbat mulţimea. Merg cu capul în jos, mai mereu, resemnat şi bleg. Arareori îmi îndrept atenţia înainte, mai mult pentru a evita coliziuni sau întâlniri cu consumatori de energie. De o vreme însă, trebuie să fiu mai atent, pentru că pe strada mea zilnică s-au produs peste noapte câteva corturi din alea jenante (199,99 lei bucata, la Metro), sub fiecare încăpând câţiva tinerei plini de tupeu şi 2 boxe ce urlă muzică electorală. A început campania pentru semnături de potenţial preşedinte pentru România. Curiozitate! Aceasta proprietate ce nu-mi dă pace, ce mă bagă în belea! Ridic privirea, deci. Şi mă hotărăsc la un experiment social.
Primul cort e al P1 (la alegere între PDL, PSD şi PNL, că nu are importanţă pentru ceea ce urmează). Tinereii de acolo îi îndeamnă pe toţi care trec prin zonă să voteze cu afurisitul de C1 (la alegere între candidaţii Băsescu, Geoană şi Antonescu, că iar nu contează) şi le întind pliante de căcat şi lista cu semnături de susţinere. Dar, nu mă opreşte nimeni. Ce surpriză neplacută! Ia stai un pic, să privesc mai atent. De fapt, tinereii de la cortul lui C1 nu opresc nici un tânăr. Ciudat! Mă uit pe îndelete. Aşa e: opresc doar oameni de 45-50 de ani spre 80, nici măcar un tânăr în cele 5 minute pline de studiu. Da, da, treceau cel puţin 3 (trei) tineri la 1 (un) target de-al lui P1, dar nu-i oprea nimeni pentru întrebări, semnături sau pliante. Iritat, plec mai departe. La 10 metri, înca îmi răsunau în urechea dreaptă acordurile muzicii oribile din boxele P1, în timp ce stânga percepea sunetele P2: am ajuns la cortul pentru sprijinul lui C2. Aici, surpriză: mi se întâmplă ceva similar, adică nu mă opreşte nici dracu’. La P2 nu m-am aşteptat la aşa ceva. Adică, tot oldtimerii şi aici? Mai dă-o naibii de treabă, C2 părea de gaşcă. Îngrijorat, merg mai departe. Mai aveam un singur cort, al P3. Mă uit cu groază cum privirile lor se opresc o secundă asupra mea şi trec mai departe. Dar, de data asta chiar surpriză: mă opreşte o domnişoară. Semnaţi pentru C3? Începe experimentul. Cine-i de fapt C3 ăsta şi ce vrea de la mine, pe bune? zic eu zâmbind superior, chiar arogant. Domnişoara se opreşte din gesturile de prinţesă cu care mă abordase până acum, îşi umezeşte buzele cu limba, râde uşor, apoi redevine serioasă şi încruntată, semn clar că ea crede că o trag în piept şi vreau să mă culc cu ea, dar am abordat-o fără originalitate. Risc maxim pentru experimentul meu, trebuie s-o dreg. Înainte să încep să-i mint că am fost plecat din ţara în ultimii zece ani şi că nu m-a mai interesat politica din România, înainte să apuc s-o laud pentru că abordează şi tinerii care construiesc viitorul luminos al ţării şi că nu încearcă doar să momească prostovanii, domniţa zice: Să-mi sugi pula!
Am plecat năucit de simplitatea răspunsului. Şi de eficienţa lui. Incredibil cât de multe exprimă acest “Să-mi sugi pula!”, ieşit din gura unei domnişoare electorale. Aveam mari speranţe cu experimentul meu social, trebuiau să urmeze minute bune de dialog constructiv, urmate de concluzii grave despre starea naţiunii şi o despărţire care ne-ar fi îmbogăţit pe amândoi cu speranţă. Totul s-a năruit. Ce pizdă proastă!
|
| ||||
 5.0/5 (3 voturi) | ||||
Copyright 2008-2009. Toate drepturile rezervate.
Contact • Termeni şi condiţii • Politica de confidenţialitate • Netarhia Tools • Powered by users
Colosal!
Jură-te că n-ai înflorit-o, te rog!
Păcat că ai folosit variabile în loc de numele împuţiciunilor de partide, ar fi fost mult mai excitantă lectura. Doar nu le protejezi.
De unde era animala? PNL?
Iniţial, textul meu cuprindea toate detaliile necesare unei lecturi complet incitante sau excitante, cum vrei. L-am depersonalizat nu ca să protejez partidele în discuţie: îmi place să cred că, indiferent la care cort m-ar fi oprit careva, răspunsul LOR la întrebarea mea era acelaşi.