Şi o criză fericită tuturor!

De vreme ce cauzele crizei actuale vor rămâne exact aşa cum sunt, adică neexplorate şi nerezolvate, să ne pregătim de o criză pe cinste. Să ne bucurăm, chiar la modul meschin, dacă trebuie, că doar e criză, bucuria trebuie extrasă din orice.

Aş începe cu valul de euforie, de caldă şi adâncă satisfacţie care m-a asaltat privind la ştiri „problemele” taximetriştilor. Birjarilor contemporani, pardon, care în ani de lume sucită, au ajuns să se creadă cineva. Toţi cealapii ăştia (care cum n-avea altceva mai bun de făcut se suia pe taxi şi se credea domn cu „servici”) se defecă pe ei înşişi pe bază de ce naşpa e cu criza. Tre’ să presteze 15 ore pe zi de frecat curul de scaun ca să câştige 15 milioane pe lună. Ooo, mi se umple curul de lacrimi, ca să citez un clasic în viaţă (încă). Scad tarifele. Ooo, mă doare. Acuma va trebui să mergeţi unde vrea clientul, nu unde vreţi voi. Scad tarifele, da. Alea nesimţite, de speculanţi.

Ah, specula! Întreaga glumă de economie a României se bazează pe ea. Cum aş putea să-mi stăpânesc fericirea în grad delirant pe care o trăiesc văzând speculantul tăvălindu-se în chinuri! Samsarul de maşini, micul bişniţmen, comersantul de răhăţişuri şi  marile reţele de retail, toată ciurda de indivizi de nimic care au prosperat din speculă. Murind încet, plângându-se întocmai ca oamenii de treabă. Jubilez!

Bă lepădăturilor, e vremea: la muncă! Marş înapoi la strung şi agricultură, că şi alea tre’ prestate de careva.

Exult. Vă doresc o criză lungă şi lată, adâncă şi intensă, una pe care o meritaţi, care să se lase cu întorsul la sapa de lemn de care ăla pe care l-aţi prostit n-a scăpat niciodată – ăla măcar e gata adaptat, aşa că va trece prin fenomen cu fruntea sus şi erecţia intactă.

Mă duc să-mi celebrez revelaţia: criza asta nu e o treabă rea, dom’le, nu e rea deloc!

Hai, criză fericită şi (pentru) la mulţi ani.

Fii primul care evaluează articolul:

Loading...

Un comentariu la “Şi o criză fericită tuturor!

  1. Fii serios! Sper că, între timp, ai înţeles în ce monstruozitate s-a transformat specula pe care o descrii, aia clasică. Azi, mai altfel ca niciodată, se cumpără şi se vinde putere. Nu că până acum n-ar fi fost aşa, dar odată cu intervenţiile masive (cu cash) ale autorităţilor monetare centrale în viaţa (pardon, moartea) instituţiilor financiare (bănci clasice, asiguratori, bănci de investiţii) private (pe principiul, expus publicului naiv, cum că e prea mare să o lăsăm să cadă), cantitatea de putere comercializată mondial a crescut extrem de mult. Procesul este mijlocit fără rezerve de brokerii de putere, uşor de identificat, pentru că stau în lumină fără să-şi facă probleme că sunt în dizgraţia oricărei minţi mai răsărite (vrei, te pomeni, exemple? Fie: Moody’s sau Fitch îmi vin primii în minte. Mai sunt şi ăia cu voce mai mică, dar la fel de veninoşi: auditorii de calibru, ăia mari de tot, big five, pardon, big four).

    Da, aşa e. Criza nu e o treabă rea deloc. Centrii de putere se realiniază încet-încet. Criza se termină încet-încet.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile