Sfârşitul e aproape

Trece

Mult mai aproape decât crezi. Într-o bună zi o să deschizi ochii şi o să constaţi că nu se mai uită înainte, ci ai în faţă scena celor de pe acum trecute. Aşa cum au fost ele, nu e important de data asta. Ceea ce e important să realizezi acum, este că ai, probabil, nu mai mult de vreo 27000 de zile, în total. Din care scade vreo 7000 – cele dinspre leagăn şi cele spre mormânt. Mai scade vreo 3500 – ca să ajungi la vârsta la care te poţi numi adult, chiar dacă nu matur. Apoi mai scade cât mai ai de scăzut. Rămâi cu mai puţin de 20000 de zile. Ale tale, de trăit.

Citește tot

Gabriel (2007)

Gabriel (2008)Unul dintre acele filme care ar merita, pentru fanii genului (gotic), mai multă expunere şi atenţie: Gabriel. Aş fi vrut să-mi fi fost recomandat, în loc să-l găsesc absolut întâmplător, mânat de o acută sete de baroc. Far from Grace, o poveste de acel neagru seducător al goticului, afişând, ca dintotdeauna, lupta dintre bine şi rău, de data asta personificate în arhangheli şi demoni, într-un loc întunecos, aprins şi ud de la ploaia care nu conteneşte.

Citește tot

Cloverfield (2008)

Cloverfield (2008)Cloverfield este un sci-fi horror deosebit de reuşit, într-un moment în care genul e destul de văduvit de producţii suportabile. Văzusem trailer-ul, citisem nişte cronici pozitive, îmi era sete de aşa ceva, astfel încât l-am văzut. Şi nu mi-a părut rău, au contraire.

Filmul a fost apreciat pentru stilul regizoral revoluţionar (deşi nu inedit), aprecieri la care subscriu. Foarte multe filme de gen, azi, suferă enorm de lipsa sentimentului, înecându-se în efecte speciale (care constituie filmul în sine) şi senzaţii groaznice ieftine.

Citește tot

Business Magazin loveşte din nou (un newsletter în plus)

Se pare că nu pot să scap de Bişniţ Magazin, domnule! Primesc de la un amic:

***: comentariu 4, ultima linie: http://www.businessmagazin.ro/opinii/deschideti-granitele.html?5544;4252726 :))

Unde găsesc:

a) un articol al aceluiaşi vesel năpârstoc Hostiuc, la fel de ca nuca-n perete ca de obicei

b) comentariul 4, ultima linie:

p.s. cu cine trebuie discutat ca sa incetezi odata cu articolele; sa nu mai scrii?

Citește tot

Zile bune

Că tot vorbeam ieri despre detensionare şi abandon. Cum ar fi să renunţi? Să uiţi de unde vii şi, de ce nu, încotro te duci. Să reuşeşti să vezi lucrurile altfel, adică aşa cum sunt, pentru că lucrurile în sine sunt nimic, devin, cel mult, aparenţa în care le spoim. Un confort posibil şi acasă, printre oameni selecţi, însă mereu temporar şi mereu spoliat de către banditul care este neliniştea celui mereu hăituit, străin printre ai săi.

Citește tot

De bine, despre România

Aproape că m-am hotărât să nu mai scriu despre România, există destule alte lucruri de care sunt sătul, mai vrednice de a pierde vremea. Cu toate astea.

Motivul pentru care nu mă opresc îmi demască slăbiciunea: nu mă pot opri din a iubi acest pământ, strâns cum sunt în plasa unor amintiri de invidiat, fără putinţă de scăpare. De aceea urlu către România, scuip acid în fruntea puţinilor români rămaşi, cu ura reflexivă a celui îndrăgostit. De aceea sunt mai frustrat decât Sisif atunci când ceea ce era al meu e acum al feluritelor stârpituri. Şi, mai ales, mi se aşterne o ceaţă sângerie peste priviri atunci când mă uit la noi, la toţi, sacrificându-ne ca nişte idioţi, unor maimuţe.

Citește tot