Once (2006) review

Once este unul dintre acele filme artistice care ar putea fi la fel de bine reportaje, nu sub aspect tehnic, ci sub aspectul desfăşurării şi ritmului poveştii, care au toate atributele pe care le are desfăşurarea oricărei vieţi: imprevizibil, coincidenţă, frumuseţe, urâţenie, regret, surpriză, absenţa spectacularului "fabricat" şi paradoxul  conversiei mundanului într-o substanţă magică, dincolo de spectacular. Pe scurt, Once este un film cinstit.

filme • recomandări

Killing in the Name

După ce, de patru ani, X-Factor-ul lui Simon Cowell scuipă pe piaţă un single de căcat (un fel de onanie muzicală publică, greţos de benignă) cântat de câştigătorul ediţiei anuale direct pe locul întâi la vânzările de Crăciun în UK, anul ăsta reuşeşte să spargă putregaiul, însă nu la modul spontan.

media • muzică

Avatar (2009) review

Avatar e ultimul film regizat de James Cameron şi comercializat ca fiind "from the director of Titanic", deşi ar fi trebuit zis, mai bine, "from the director of Terminator"... Deşi abia a ieşit, deja s-au spus multe despre el, printre care şi că ar revoluţiona arta facerii de filme. Hm. Da şi nu.

filme • recomandări

Despre criză, de la MIT

Acest articol, scris de Noam Chomsky, profesor la MIT, se numeşte "Criză şi speranţă. Ale lor şi ale noastre." În cazul în care

Noua Ordine Mondială • criză • democraţie

Circul democraţiei, la apogeu

Presa transmite evenimentele ca la "Fotbal minut cu minut". Are dreptate, în mizeria ei. Asta şi este, electoralul proces românesc: un scârbavnic meci de fotbal, de la stil la miză. Nu trebuie să fii expert - căcat, nici măcar vag instruit în arta manipulării ca să te uiţi câş la toată împuţiciunea asta de spectacol. Eh. Voiam să nu serbez sfârşitul alegerilor cu un scuipat scris.

România • degeneraţi • democraţie • politică • vot

Votul ca anxiolitic

Circul electoral la români (şi evident, nu numai) a ajuns să aibă valoarea unei doctorii de cap. Odată cu apropierea momentului ritualului de la urnă, tot românul, ăla care a furat de la stat tot anul, care n-a muncit nici dacă ar fi avut ce, care şi-a aruncat la gunoi zilele în faţa televizorului şi-a înghiţit tot rahatul posibil azvârlit de către animalele politice, românul care s-a plâns de dimensiunea prăpastiei care-l desparte de Germania, da, tot românul ăsta, alături de tot românul celălalt, normal la cap, alcătuind cca. 1% din populaţie, dă într-un amok atât de pârdalnic încât a lua pastila votului devine necesitate imperioasă.

vot • România • politică • social

Mentalitate de sclav

Ştii că eşti un ţăran atunci când adulezi exact oamenii care, fix acuma, în minutul ăsta, te prostesc şi-ţi iau ceea ce ai.
Matt Taibbi

România • degeneraţi • politică • social

Transfăgărăşanul la Top Gear

Pe vremea lui Ceauşescu (mai ţineţi minte, dragi neprieteni, cum scriau ziarele "ceauşescu", cu "ceauşescu" mic adică, în loc de "Ceauşescu" mare, după lovitura de stat din '89?), poporul român, care încă exista, a petrecut patru anişori în întreprinderea de a trage 150 de kilometri de şosea prin miezul Făgăraşilor. Fără bechteli, fără credite private, fără idioţi cu nasul pe sus la "Transporturi", fără gălăgie şi gargară. Şi-a ieşit o chestiune perfectă şi, mai ales, funcţională. Are peste 30 de ani şi, da, e bun şi azi.

România

Traian Băsescu

Dacă tot am început cu dreptul, cu Crin Antonescu, stârnind umorile unor partizani oligofreni, de ce n-aş păşi demn în continuare? Fair-play is my middle. Name. Dau în toţi. La grumaji, la scântei. Să-l desluşim pe Traian Băsescu. Traian Băsesco. Traion Băsescu. În fine.

Crin Antonescu

Naivitatea disperată cuplată cu aroganţa semidoctă a românului cu pretenţii (e.g. are blog, se dă pe net, emite judecăţi în aria politicului şi pe tăpşanul socialului) nu încetează să mă perplexeze. Netul pre-electoral musteşte de foraje de opinie pe tema votului. Crin Antonescu, un ilustrissim reprezentant al partidului de tristă factură care este PNL-ul, se află în topul preferinţelor.

România • politică • prostie