Vezi că duminică, 8 decembrie 2013, ai niște treabă în stradă. Fără pardon.
Mai este socializarea o necesitate?
În viața „reală”, iar „reală” nu este termenul cel mai potrivit. Ar trebui înlocuit cu „fizică” (sau „existentă fizic”) dacă dorim un antonim pentru „virtual” atunci când facem referire la existența virtuală. „Virtual” nu înseamnă inexistent sau ireal.
Ni se spune că socializarea online ne erodează abilitățile sociale și distruge relațiile fizice cu ceilalți. Este, în mare parte, adevărat.
John Mayall & The Bluesbreakers – The Supernatural
The Supernatural este una dintre piesele geniale ale albumului din 1967, A Hard Road. Este piesa lui Peter Green, un blues straniu, modern pentru acea vreme. Amintește întrucâtva de capodopera Funkadelic – Maggot Brain (1971), poate prin stranietate.
Notele extra-lungi de la începutul pasajelor (feedback controlat) sunt magice. Supranaturale. Produse probabil cu o Gibson Les Paul, poate chiar cea pe care i-a dat-o ulterior lui Gary Moore – cine știe?
Peter Green este unul dintre titanii chitarei electrice. N-are rost să enumăr toate starurile pe șase corzi pe care le-a influențat. Mă rezum la Santana – sesizați asemănările.
Tragedia României: până și românii deștepți sunt proști.
Vorbe „grele” și goale
Enervantă! Tendința de a folosi abuziv cuvinte și expresii specializate sau inutil complicate, în comunicarea publică, de la funcționar de stat la jurnalist. Foarte multe provin din sfera juridicului (pe cale de consecință, a achiesa).
De regulă, de fiecare dată când un astfel de termen sau sintagmă își face apariția în vocabularul unor semidocți de genul lui Mircea Badea (sau CTP, modelul neasumat al acestuia – în fapt, cei doi se află printre vectorii principali), originea poate fi identificată destul de ușor în discursul recent al vreunui specialist sau om cu mai multă școală.
Superstiția aduce ghinion.
Toți copiii sunt conectați din naștere la declanșatoarele tuturor aparatelor foto din lume: în momentul în care apăsăm declanșatorul, copilul mișcă.
În cazuri foarte rare, această conexiune nu funcționează optim – atunci obținem fotografii bune.
Costul gratuității și plățile obligatorii către terți privați
Gratuitatea e scumpă în România. La stat, unde există, oficial, gratuitate, și la privat, unde anumite servicii sunt gratuite ca tehnică de a atrage clientela până ai pus mâna pe ea în mod ireversibil. Pentru că, după o foarte scurtă perioadă euforică, costurile ascunse își fac apariția prin toate găurile contractuale.
Feriți-vă de traducerile în română
Ideal, un intelectual fin ar putea citi diversele creații literare în limba originală. Mai puțin ideal, el sau ea ar fi capabil(ă) să se bucure de acestea în măcar una-două limbi de mare circulație. Deloc ideal, însă, ar fi ca intelectualul discutat să se complacă în a citi exclusiv traduceri în limba română, fie din cauza necunoașterii temeinice a unei limbi mari (ceea ce este impardonabil pentru un intelectual fin), fie din alte motive, mai mult sau mai puțin absurde.
A susține, de obicei cu elan anti-intelectual, că ai „școala vieții” este felul parșiv de-a admite că n-ai școală. Nicio mare civilizație nu s-a clădit pe „școala vieții”. Toți o avem, nu e o chestiune cu care merită să te lauzi.