Starea sistemului medical românesc
Revista presei
Iată câteva articole pe care le-am citit recent, sugestive pentru situaţia în care se află sistemul medical românesc în 2010, privită din mai multe unghiuri.
- Health care in Romania: Fighting collapse, un articol din Canadian Medical Association Journal, subliniind subfinanţarea şi rezultatele sale, efectul nefast al mitei.
- Cine distruge sistemul medical românesc? - un articol excepţional despre "impostura managerială din spitalele noastre, susținută prin clientelismul politic" şi despre "defăimarea, umilirea, intimidarea, culpabilizarea medicilor". În comentarii, chiar autorul o spune franc: "NU VA MAI LASATI CALCATI IN PICIOARE!"
- Franţa nu mai vrea import de doctori români pe motiv că ar fi slab pregătiţi, un articol despre problemele sistemului medical francez şi despre medicii români din el. Citiţi comentariile.
- Medici români în străinătate (colecţie de articole), vehiculează câteva cifre importante legate de exodul medical.
- Educatia si Sanatatea " doua domenii in care statul pompeaza prea multi sau prea putini bani? o analiză excelentă care alterează mitul sănătăţii şi educaţiei ca domenii surori de suferinţă în privinţa finanţării, în sensul că, prin comparaţie cu alte ţări, "Sanatatea este masiv subfinantata in comparatie cu Educatia (sau Educatia este suprafinantata in comparatie cu Sanatatea?)", ceea ce nu face decât să accentueze extraordinara sărăcie din sistemul nostru sanitar.
- Statul cheltuie mai mult cu jandarmii si cu politistii decat cu medicii si cu profesorii, evidenţiază o anomalie imposibil de găsit în restul Europei civilizate, înfăţisând clar lipsa corelării între calificare şi remuneraţie şi descurajarea educaţiei de înaltă calificare.
- Raportam de 10 ori mai putine infectii nosocomiale, adică, pur şi simplu, minţim pe tema unui indicator igienico-sanitar de importanţă capitală.
Date relevante la momentul actual
Spicuite din sursele de mai sus şi nu numai, orice corecţii sunt binevenite.
- angajările de medici în sistemul de stat sunt blocate, iar ocazionalele deblocări în domenii critice din zone grav afectate (e.g. servicii ambulanţă, UPU din localităţi mici) nu tentează suficienţi aplicanţi. Reluarea angajărilor va fi victima sistemului corupt de selecţie, ca şi până acum.
- salariul medicilor tineri este de 10-15 ori mai mic decât echivalentul din Europa occidentală şi este semnificativ mai mic decât al unor categorii profesionale mai puţin calificate.
- condiţiile de muncă sunt inferioare standardelor bunului simţ (nu vorbim de cele europene), la fel şi condiţiile de care beneficiază pacienţii.
- de la aderarea României la UE (ianuarie 2007), când mobilitatea medicilor români pe plan internaţional a devenit practic totală, au ieşit din sistemul medical românesc circa 10% dintr-un total de circa 40.0000 de medici. OMS recomandă alertă şi măsuri urgente la 2%.
- medicii bine stabiliţi în sistem depind de "atenţii" pentru a supravieţui. Independent de preferinţa lor şi de încărcătura etică a acestui fenomen, acesta este un fapt incontestabil, a cărui primă cauză este remunerarea profund injustă.
- percepţia publicului asupra medicilor este deosebit de îngrijorătoare - studiaţi comentariile la articolele specifice din presa scrisă.
- corupţia din sistemul managerial sanitar este comparabilă, schimbând scara, cu cea din aparatul guvernamental, în privinţa achiziţiilor şi contractelor dubioase, comisioanelor şi imixtiunii politice.
- corpul medical este total dezorganizat, principiul conducător este "fiecare pentru sine", Colegiul Medicilor este o structură aproape pur formală, cunoscut chiar în sânul breslei predominant în funcţiunea sa de agent de control şi puniţie; prin urmare, orice acţiune concertată din partea corpului medical, capabilă să schimbe starea de fapt, este extrem de improbabilă, iar acest lucru trebuie privit ca fundamental în eşecul reformei sanitare.
- în mare, presa îşi asumă rolul de raportor numai în măsura în care ea însăşi beneficiază de avantaje adiţionale, cum sunt atragerea publicului prin iniţierea şi menţinerea controversei şi atacul comandat politic. Deloc surprinzător (deoarece nu este direct profitabil), nu există o campanie coerentă a niciunui trust sau vector media intitulat "Salvaţi sistemul medical românesc", deşi presa însăşi raportează, atunci când este convenabil, de pe frontul dezastrului, şi deşi există sporadic campanii coerente în domenii sau probleme mult mai mai puţin relevante sau importante.
- publicul îşi rezervă, în continuare, rolul de judecător pasiv. Chiar dacă perfect îndreptăţit în plângerile şi doleanţele sale, publicul refuză să-şi asume un rol activ, decizional, de presurizare a sistemului şi autorităţilor pentru a beneficia de sistemul sanitar pe care şi-l doreşte şi merită, pentru că plăteşte bani pentru el, via taxe. Şi acest lucru trebuie privit ca fundamental în eşecul reformei sanitare.
Concluzie
Atâta timp cât toate datele relevante de mai sus nu se ameliorează, ameliorarea sistemului medical românesc nu trebuie aşteptată. Pe de altă parte, ameliorarea uneia singure (oricare dintre ele) poate declanşa o reacţie în cascadă către ameliorarea restului. Aşadar, pentru început, este suficient efortul de a ataca problema pe un singur front dintre cele descrise mai sus, oricare ar fi acela, însă există toate semnalele că nici măcar acest efort nu suntem dispuşi să-l facem. Mai mult, conştiinţa publică nu este încă nici măcar familiară cu amplitudinea şi implicaţiile a ceea ce este un dezastru, darămite obsedată. Nu s-a schimbat nimic în bine, de când treceam în revistă anul trecut problemele sistemului medical românesc.
Predicţii
- exodul medicilor va continua şi va lua amploare, singura limitare va fi dată de recepţia în ţările gazdă, nu de "măsurile" luate în ţară.
- corpul medical nu va deveni solidar şi puternic în viitorul apropiat, fiind de prea multă vreme victima culturii blamului, competiţiei neloiale, controlului politic, selecţiei defectuoase.
- factorul media va continua să joace un rol semi-neutru, animat de interese proprii, şi nu va fi realmente util ca vehicul al reformei.
- factorul politic îşi va concentra toate eforturile spre singurul lucru pe care-l ştie face competent, anume menţinerea puterii, la modul orb şi cu orice preţ, ceea ce va duce la perpetuarea managementului defectuos al sistemului sanitar, de la unităţi medicale, la minister.
- percepţia publicului asupra sistemului sanitar se va degrada odată cu degradarea serviciilor oferite, însă acest fenomen nu va provoca tranziţia dezirabilă de la un public pasiv la unul activ.
Pentru moment, toate acestea vor avea, evident, un efect comun, care este continuarea scăderii calităţii serviciului medical. Sper ca, într-un viitor nu foarte îndepărtat, repararea acelora dintre problemele grave enumerate mai sus care nu ţin în mod direct de factorul politic (deci de ce guvern va fi sau nu la putere), să pună bazele unui sistem sanitar robust, în mare parte autonom faţă de decizia politică, construit de către medici şi pacienţi în beneficiul tuturor.
1-8 din 8 comentarii.
ScrieCiteşteAutoriDespreRecomandăEnglish
Abonament 
"au ieşit din sistemul medical românesc circa 10% dintr-un total de circa 40.0000 de medici"
Cred ca ai avut si tu un mic aport la acest procent.
Sincer pentru mine ai fost fractorul determinant, si dupa cum vad, si pentru multi altii.
Inca nu am plecat, dar am facut primul pas: M-AM HOTARAT SA PLEC si mi-am facut curaj citind tot ce ai scris.
merci
@mario: mai precis, aportul meu a fost de circa 0,025%. Adica nimic, luat izolat. De aceea accentuez faptul că medicii au putere numai solidari, ceea ce e valabil pentru orice alt grup de persoane cu interese comune.
Nu ştiu dacă am determinat propriu-zis pe cineva să ia decizia plecării, cert este că îi ajut cu informaţii pe cei care vor s-o facă.
Prin prisma experienţei personale, lucrurile sunt excepţional de simple: ce faci dacă, după 12 ani de pregătire în medicină, având deja o tânără familie, te trezeşti nu numai că ai putea fi salarizat mizerabil, ci că, mai mult, nu mai eşti salarizat deloc, pentru că nu te poţi angaja, iar cineva, un străin, vorbitor de altă limbă, "de peste mări şi ţări", îţi întinde o mână, îţi respectă experienţa şi puterea de muncă, şi îţi oferă o remuneraţie corectă şi garantată pentru munca depusă, plus un mediu civilizat în care să o desfăşori? Decizia devine clară ca lumina zilei şi nu poate fi decât cea a plecării. În România nu poţi rămâne nici măcar "să te sacrifici" pe un salariu de mizerie, chiar dacă, personal, aş fi vrut, într-o primă fază, ci poţi doar să mori de foame fără nicio glorie, ignorat sau chiar, adesea, prigonit.
comentariu impecabil, ca de obicei......:))
adauga la ce ai scris mai sus si : mafia profilor, smecherii care au cate 2-3 posturi in sist de stat( vezi de ex: streinu cercel-prof, secr de stat, cancelar la UMF sau multi altii din ISP care sunt sefi-sefuleti in MS), mafia clinica ce iti obtureaza orice tentativa de a progresa...etc.
despre guvern nu mai trebuie scris nimik , pt ca cei care fac/au facut medicina au inteles deja ce trebuie sa faca........
Sunt unul dintre cei pentru care blogul tau a insemnat mult...
Acum trei luni te intrebam ce inseamna "clinical fellow", iar in prezent am sase saptamani "vechime" in A&E.
Inca depun eforturi pentru a ma integra in sistemul medical britanic, -stii etapa aceea dura in care strangi din dinti si mergi mai departe, incercand sa asimilezi prin toti porii..- dar ceea ce pot observa este ca acest sistem este perfectibil si in acelasi timp,ca el, sistemul, exista! Nu calitatea umana a celor angajati marcheaza diferenta dintre sistemul medical britanic si cel romanesc, ci pur si simplu existenta unui sistem. De la performanta profesionala pana la sicanele colegiale, totul trebuie sa respecte sistemul. Imi vine sa spun ca sistemul este totul, dar nu as fi drept: el functioneaza gratie acceptului personalului medical si nemedical de a-l sustine si DE A I SE SUBORDONA!! Nu stiu exact ce inseamna asta, poate fi vorba insa de vreo 200 de ani de istorie si evolutie sociala. De aceea sunt pesimist in privinta Romaniei...
@cristian: mă bucur foarte mult pentru că ai reuşit să ajungi în UK, profesând medicina. Într-adevăr, începutul e dur, dar trece, gândeşte-te că de acuma încolo nu va deveni decât din ce în ce mai uşor pentru tine! Un gând încurajator.
Ai perfectă dreptate în privinţa "sistemului". "Sistemul" la noi înseamnă lipsa oricărui sistem, de fapt. După cum bine observi, nu calitatea umană diferenţiază definitiv spitalele româneşti de cele britanice... Nu-mi rămâne decât să-ţi împărtăşesc pesimismul legat de România.
Mult succes în continuare. Dacă ai timp, scrie un articol despre experienţa ta în A&E.
Multumesc!
Iti doresc si eu mult succes in continuare, iar in ceea ce priveste articolul despre experienta mea in A&E, poate fi citit la adresa de mai jos:
http://id-dincolodetimp.blogspot.com/2010/08/medicina-de-urgenta-in-limba-enleza.html
M-as bucura daca ai timp sa arunci o privire, observatiile sau criticile fiind bine venite!
@cristian: Medicina de urgenţă în UK - primele impresii. Mulţumim pentru timpul tău.