blog (etichetă)

Destinul comentatorului pe blog (şi nu numai)

Este întotdeauna unul de anonim, chiar şi atunci când îşi dă datele personale. Dacă notorietatea nu fusese instituită dinainte, bineînţeles.

„Vedeta” rămâne autorul, iar cantitatea globală a comentariilor la un post nu ajută cu nimic la edificarea unei posibile personalităţi interesante a celui care comentează, dimpotrivă. Am studiat fenomenul cu lupa. Adesea (spre mirarea mea), deşi nu foarte des, câte un comentariu (nu de puţine ori anonim) reuşeşte să surprindă printr-o fenomenală închegare în jurul temei discutate, să atace sau expună ideea dintr-o perspectivă mult mai valoroasă decât cea a „vedetei”, ca şi cum comentatorul ar scrie el însuşi un articol similar în subtext, însă textul lui e mai bun pentru că limitarea la „formatul” comentariului produce adesea o sinteză de un lapidar dezirabil din partea oricărui scrie orice (ceea ce pe mine nu mă caracterizează, eu tind s-o lungesc, cu perversă plăcere măcar semi-literară), care circumscrie esenţa.

Citește tot

Adrese utile: blog românesc

Dragoş Mănac

Un tip deştept, care scrie mai răruţ, dar bine şi documentat. Un ins citit, printre puţinii români care dau autoritate celor scrise şi abordează subiecte mai adânci decât mondenul sau lumea media. Îl citesc rar, că trebuie citit mult (şi bine), dar e de învăţat. Pe manac.ro am citit prima dată despre „The Art Of Money Getting”, de PT Barnum. Pe care am citit-o. Şi n-am pierdut vremea, deci mi-a folosit. Deci, dacă ai timp de citit online în română, treci pe la Dragoş Mănac.

Citește tot

Blogging şi open source

O filosofare comparativă

Mă gândeam la expresie şi exprimare, în general, la PHP în particular, de fapt, pot fi acuzat că nu mă gândeam la nimic concret sau constructiv. Totuşi, în reverie, am ajuns la următoarea concluzie:

Blogging-ul este faţă de jurnalismul tradiţional ceea ce este software-ul open source faţă de software-ul proprietar.

Open source

Open Source Initiative LogoO atare alăturare explică multe, inclusiv multe rele, legat de blogging. În industria software, începuturile fenomenului open source sunt haiduceşti, hacker-eşti, pasionale, personale, prea puţin lucrative. O seamă de indivizi făcând software de amorul artei, ca scop în sine, nu ca mijloc de a atinge alt ţel (nişte bani, cum ar fi). Evident, discuţiile unei asemenea comunităţi se purtau în jurul a tot ceea ce înseamnă un open source embrionar, un fel de a pune problema abia descoperit, care se justifică sub forma singurului subiect de discuţie.

Citește tot

Blogosfera

I-aş fi zis „blogocubul”, de la colţurile capetelor a 90% dintre reprezentanţi. Oricum, există un 10% (poate sunt mult prea optimist), care creează valoare.

În rest, jalea îşi domneşte domeniul. S-a vorbit, chiar de către cei 10%, despre structura blogocubului, despre nişele acoperite, despre non-valoare, despre valoare şi autoritate, despre bani din blog, despre nimic.

Toate fireşti, chiar dacă nu bune. Ceea ce omite (sau abureşte până pierde esenţa) aproape toată lumea, vorbind despre nimic, este tocmai următorul fapt exagerat de simplu: weblogul e un format publicistic, cu anumite particularităţi tehnice. Atât şi (absolut) nimic mai mult. Dar fantastica sa accesibilitate îl face susceptibil de a fi utilizat de mult prea mulţi imbecili. Dintre care unii au ajuns atât de departe, încât iluzia că sunt sau semnifică oarece la scara omenirii le dă aripi aproape materiale. Apoteoza lipsei de valoare.

Citește tot