cărţi (etichetă)

The Art of Worldy Wisdom (Baltasar Gracián y Morales) Review

Verdict: 5 Stars (5 / 5)

The Art of Worldy Wisdom (Baltasar Gracián y Morales)Titlul original, în spaniolă, este Oráculo manual y arte de prudencia, iar în română cred că traducerea cea mai fidelă (din engleză) ar fi „Arta Înțelepciunii Lumești„.

Înainte de toate, precizez că am preferat traducerea lui Joseph Jacobs, făcută în 1892, care utilizează primordial ediția din1734 (Barcelona) și consultă ediția originală (1653, Madrid), precum și, intensiv, traducerea făcută de Arthur Schopenhauer în germană, ediției românești (parte a unei culegeri de texte ale lui Gracián), din motive deja enunțate legate de traducerile în română, sprijinite și de data asta de certitudinea unei traduceri românești proaste, pentru că traducătorul se avântă în mod stupid în a-și oferi interpretarea prețioasă și inoportună:

Citește tot

The Power of Now (Eckhart Tolle) Review

Verdict: 4.5 Stars (4.5 / 5)
The Power of Now (Eckhart Tolle)Deși foarte populară și răs-recomandată de către multiple surse, multe dintre ele dubioase (e.g. Oprah Winfrey), The Power of Now – A Guide to Spiritual Enlightement (Puterea prezentului – Un ghid de iluminare spirituală) începe prost. Foarte prost.

Cu o copertă încărcată de aluzii comerciale, în total și aproape emetizant contrast cu subtitlul – prima impresie este de spiritualitate de duzină, la pachet, de consumat în așteptarea autobuzului.

Citește tot

Stranger in a Strange Land (Robert A. Heinlein) Review

Verdict: 5 Stars (5 / 5)

Cumpără Stranger in A Strange Land (R.A. Heinlein)Stranger in a Strange Land (Străin într-un ținut ciudat) este un roman SF scris în 1961 de către prolificul Robert A. Heinlein, iar ediția de față include cele circa 60.000 de cuvinte omise la publicarea inițială.

Cartea are un ușor parfum clasic (sugerat și de un limbaj propriu epocii în care a fost scrisă), fiind una dintre acele lucrări pentru care genul SF reprezintă pretextul și scena pe care se vor desfășura eternele motive ale umanității. Nu găsim descrieri extensive ale lumii în care se petrec evenimentele, care lungesc îndeobște multe dintre lucrările genului, ceea ce face dimensiunea acestei cărți destul de surprinzătoare (peste 500 de pagini).

Citește tot

The Road Less Traveled (M. Scott Peck, M.D.) Review

Verdict: 5 Stars (5 / 5)

The Road Less TraveledNu-mi aduc aminte de unde am aflat despre The Road Less Traveled (Drumul mai puțin umblat), subintitulată A New Psychology of Love, Traditional Values, and Spiritual Growth (O nouă psihologie a iubirii, valorilor tradiționale și creșterii spirituale), însă mă bucur enorm că am ajuns s-o citesc. Autorul a fost un medic psihiatru american, iar cartea a făcut istorie, devenind un titlu clasic.

M. Scott Peck își propune să facă redefinească concepte clasice și să stabilească o legătură între viața psihică și latura spirituală a ființei umane, folosind mijloacele tehnice ale psihoterapiei ca mediator. Dealtfel propria sa experiență ca terapeut conferă autenticitate lucrării sale, iar scopul său final este eliberarea cititorului din lanțurile care îl leagă fără a fi conștient de ele. Lucrarea este scrisă într-un stil accesibil, dar pătruns de maniera și rezerva specific academică, alternând prelegerea cu discursul amical și prezentarea de cazuri clinice.

Citește tot

Feriți-vă de traducerile în română

Dicționar

Ideal, un intelectual fin ar putea citi diversele creații literare în limba originală. Mai puțin ideal, el sau ea ar fi capabil(ă) să se bucure de acestea în măcar una-două limbi de mare circulație. Deloc ideal, însă, ar fi ca intelectualul discutat să se complacă în a citi exclusiv traduceri în limba română, fie din cauza necunoașterii temeinice a unei limbi mari (ceea ce este impardonabil pentru un intelectual fin), fie din alte motive, mai mult sau mai puțin absurde.

Citește tot

Cumpăr cărţi. Nu

 

Nu-mi stă în fire să sar ca prostu’ şi să transmit mai departe ce văd şi ce aud. Darămite să scriu. Şi totuşi, ceva absolut fabulos m-a făcut să ies din vizuină. Zilele astea mi-au căzut ochii pe un bon fiscal al unui prieten. Priviţi, vă rog.

bon fiscal cu 5 cărţi

Mai priviţi o dată.

Eu (doar eu, adică) n-am mai văzut aşa ceva de cel puţin zece ani. Ani în care singurele bonuri fiscale asupra cărora zăbovesc mai mult de zece secunde sunt cele care mă ajută să-mi centralizez şi organizez cheltuielile. Lactate, fructe, alte alimente, utilităţi, Orange, UPC, haine, ocazionalele alimentări cu benzină, ocazionalele cheltuieli pentru menţinerea sănătăţii, ocazionalele băuturi alcoolice răcoritoare, extrem de ocazionalele extrem de mici plăceri. Cărţi nu prea găsesc pe bonurile mele fiscale. Citesc din împrumut. Mai primesc cărţi, drept cadou. Şi mă bucur, pentru că îmi place să citesc. Încă nu mi-am pierdut reflexul de a intra într-o librărie şi, atunci când am ocazia şi timpul, de a citi câteva pagini la întâmplare (odată, am citit vreo 80 de pagini dintr-un roman, în vreo trei reprize; din păcate, mi-am pierdut interesul în romanul respectiv şi nu l-am terminat); de a urmări înfrigurat şi curios rafturile; de a adulmeca aerul mişcat de filele răsfoite; de a avea în mână 250 de grame de posibil dialog cu un om complet străin mie, care a trăit demult sau care trăieşte departe, pe care nu-l voi întâlni niciodată în viaţa asta, dar care-mi va deveni mai puţin străin – poate chiar prieten bun la care să mă reîntorc fără teamă de fiecare dată când simt nevoia – după ce-l voi fi citit.

Citește tot

Dune

dune

Cartea.

Am spus odată că universul din Dune e infinit. Simt la fel şi acum, după aproape 20 de ani de la primul contact cu el şi dupa două sau trei recitiri, între timp. Chiar dacă ultimele două volume (din seria originală) nu sunt perfect integrate şi parcă scapă din vedere esenţa. Ereticii şi Canonicatul complică aiurea firul epic (nu că asta ar fi o problemă), dar o complică pe pagini prea multe şi parcă nu mai rămâne loc de lăsat mintea să zboare, să cutreiere, întrebându-se sau minunându-se. Mereu am considerat că unul dintre marile merite ale felului de a gândi şi scrie primele volume din seria Dune (din seria originală, repet; puţin mai jos o să-l iau în primire şi pe Brian Herbert) este puţinul epic şi infinitul liric. Totul culminează cu Împăratul-Zeu, care rămâne pentru mine cea mai apăsătoare carte din întreaga serie.

Citește tot