cărţi (etichetă)

A murit Sven Hassel

Lt.Dan smiling

Mda, zilele trecute.

Nu îmi amintesc foarte multe detalii din scrierile lui, însă îmi amintesc cum că le citeam cu pasiune şi încântare. Citeam un roman şi îl uitam, probabil, până la apariţia următorului. Însă, lucru deloc ciudat, abia aşteptam să apară  acel următorul.

(din punctul ăsta de vedere, anii aceia (parcă 1992 – 1995) au fost fantastici, iar Nemira a furnizat la foc continuu multe din cărţile ce merită citite şi recite în viaţa asta)

Citește tot

Survivor – o carte

dead pigeon

Din motive pe care acum nu mi le mai amintesc, am amânat aproape un an citirea unei cărţi care părea extrem de interesantă la vremea la care o observasem pe rafturile librăriilor. I-a venit rândul zilele astea.

Citiţi-o acum!

Fiecare frază din carte sintetizează concluzii care ar putea fi intinse pe mult mai multe pagini, dar autorul ştie că noi gândim exact la fel la personajul central (Tender Branson), aşa că îi revine meritul absolut de a nu mai detalia prosteşte gândurile ascunse, dar atât de familiare. Şi, în ultimă instanţă, până şi Tender Branson ştie asta! Iar confesiunea lui către noi pare succintă doar la prima auzire.
Sinceritatea absolută din dialogul personajelor te face să crezi că „aşa ceva nu e posibil„. Dar, vă las plăcerea de a descoperi şi aici o iluzie. Sinceritatea este simplă, dureroasă, apăsătoare şi (cel mai important aspect) nejustificată.
O altă reală plăcere (din ce în ce mai rară, se pare, în cărţile pe care încerc să le citesc în aceste timpuri) este confirmarea (subtil menţionată, periodic) din partea autorului că nu are de gând să ia partea cuiva. Adevarul gol este afirmat, fără grija consecinţelor.
M-am regăsit în izolarea atât de hulită, în falsele identităţi asumate, în dragostea prost înţeleasă şi fără nevoia unor gesturi tandre (şi, totuşi, dorită), în căutările iluzorii sau în lipsa oricărei speranţe într-o revelaţie ascunsă a vieţii, pe măsură ce m-am adâncit (şi pierdut) încet-încet în mintea lui Tender Branson. A fost relativ uşor să fac asta, însă mi-a fost extrem de dificil să revin şi să ridic ochii spre o lume în care făţărnicia absolută este atât de prezentă şi de preferată, încât devine o marfă vandabilă.

Citește tot

Cărţi în plan

OldB booksDau mereu peste recomandări pentru diverse cărţi, majoritatea din domenii mai mult sau mai puţin tehnice, şi mă găsesc ulterior în imposibilitatea de a mi le aminti. Nu mai ştiu nici despre ce e, nici de cine e, nici unde s-o caut. Aşadar, listă, că nu mai suport. Titluri, sursa informaţiei (simplă ofrandă Cezarului, conţinând ceea ce-i aparţine).

Citește tot

Brave New World (Aldous Huxley)

Verdict: 5 Stars (5 / 5)

„O wonder! How many goodly creatures are there here! How beauteous mankind is! O brave new world! That has such people in’t!”William Shakespeare, The Tempest (Act V, Scene I)
Poate mi se pare doar, însă Aldous Huxley e puţin cunoscut în România, pe cât este de celebru în lumea civilizată. Nu ştiu să existe traduceri în română din scrierile sale, dintre care Brave New World este cea care i-a adus notorietatea, iar Wikipedia, ediţia românească, nu-şi dezminte slaba calitate: pentru editorii de acolo „Brave New World” e doar titlul albumului Iron Maiden, foarte bun dealtfel, iar cartea omonimă, ca să nu mai vorbim de citatul din „Furtuna” lui Shakespeare, care-i dă numele, sunt total trecute cu vederea. Mă rog.

Citește tot

Justine sau nenorocirile virtuţii (de Sade)

Verdict: 4 Stars (4 / 5)
Justine sau nenorocirile virtuţiiDeşi apărută în colecţia Eroscop a editurii 3, numai un om tare puţin la minte poate susţine că Justine sau nenorocirile virtuţii este o lucrare pornografică („erotică” e un eufemism pentru grozăviile înfăţişate) ca primă intenţie şi realizare. Da, aspectele „erotice”, în majoritatea marilor forme deviante a ceea ce s-ar putea presupune prin erotism, îngroaşă semnificativ conţinutul, dar numai în planul secund.

Citește tot