degeneraţi (etichetă)

O cunoşti pe Isadora Brooke?

Nu?! E o tipă mişto, o poţi cunoaşte pe Twitter, are peste 100 de folăueri, e populară.

Isadora BrookeBun, ai urmat link-ul, da, obsedatule? Bine, acuma urmează-l pe ăsta şi râzi un pic de cât de retardat trebuie să fii să ai cont pe Twitter, nu mă interesează că ai 10 sau 50 de ani, că eşti un globber de doi lei sau mare sculă de guru „pe online”. A, nu-ţi vine să râzi, ai cont pe Twitter… Bine.

Citește tot

Rolul educativ al solitudinii

Se ştie, plictiseala e un fel jalnic de a fi bolnav. E aproape un viciu al spiritelor ordinare. Singurele ocazii în care ţin mine să-i fi simţit prezenţa lugubră au fost acelea în care a trebuit să joc un rol cât de cât activ, cum ar fi acela de a asculta (cu minimă atenţie) prostiile altora, în conjuncturi constrictive, care nu mi-au permis sub nicio formă să mă îndepărtez. Cu alte cuvinte, în situaţii în care n-am avut cum să fiu singur cu mine însumi, eludând astfel plictiseala.

Citește tot

Prostimea online

Voi trasa o paralelă dură între Internet şi realitate. Încoardă-te.

Internetul imită realitatea fizică, fiind în acelaşi timp parte din ea. Efect de fractal, parte care conţine întregul. Dacă în lumea „fizică” a face bani ţine, într-o măsură extrem de mare şi deprimantă, de exploatarea proştilor (vezi cauzele crizei actuale, mai ales minţirea nebunească), fii sigur că Internetul nu face excepţie – e compus de om, pentru om, aşadar e compus de om pentru prostirea omului prost, pentru profit.

Citește tot

Cauzele crizei actuale

Evident, toată lumea capabilă de a lega două vorbe se simte datoare să analizeze criza actuală, cu accent special pe cauzele unui atare dezastru. Normal, în scumpul stil superficial, arogant şi, prin urmare, greşit în care contemporanul se face că gândeşte. Şi eşuează (sau pasează?) cu brio la probele de prostie pe care le-am conceput şi pus în faţă.

Cauze false

False sau aparente, care îşi trag iluzia veridicităţii numai din defectele de gândire ale celui care are impresia că a descoperit gaura din macaroană. Truisme, sofisme, inferenţe grosolane, confuzii regretabile între cauze, efecte şi coincidenţe, păreri nefundamentate pe nimic altceva decât impresia proprie, la rându-i condiţionată de conectarea vicioasă la realitate, având ca rezultat distorsiunea percepţiei, până la ridicol.

Citește tot

Minţirea nebunească

Are loc de fiecare dată când unui individ ordinar i se bagă pe gât lucruri pe care, fără nicio îndoială, nu le poate duce, iar apogeul acestei tactici e concretizat în practicile pur şi simplu demente ale băncilor, privitor la credite. Băncile (şi restul organismelor similare) ştiu clar că Icsulescu e insolvabil, că nu-şi va putea plăti datoria fără a suferi pierderi inacceptabile într-o societate căreia i-ar păsa de ce se alege din membrii ei.

Citește tot

Teoria conspiraţiei

Spre deosebire de teoria transpiraţiei, care, fiind parte a necruţătoarei ştiinţe care e fiziologia, n-are cum să fie prea pe larg dezbătută de către orice imbecil neinstruit (iată, stringenţa realităţii imediate – a faptului că toţi puţim – neagă la modul sublim orice interpretare de rahat a oricărui pulifric), abordarea teoriei conspiraţiei constituie o foarte bună probă de prostie a celui ce se avântă într-un asemenea demers.

Citește tot

Mutăm marfa

Suntem (am ajuns) o naţie de comercianţi, începem să semănăm cu turcii şi alte naţii, mai degrabă arabe, care produc foarte puţin şi mută marfa foarte mult, într-un stil specific puturosului din ţări prea calde ca să şi munceşti ceva, propriu-zis.

Nu comentez despre cât (de puţin) producem. Constat doar că, urmând firesc calea cea mai uşoară, românardul s-a transformat într-un samsar de profesie şi ocazie, totodată. De la notoriile şi haoticele boutique-uri şi nenumărate impex-uri, până la marile reţele de retail şi magazinele selecte de vândut hiperlux, a muta marfa de colo-colo, punând câte un adaos nesimţit deasupra, e noul mod românesc de a face „afaceri”. Nu că restul lumii diferă prea mult.

Citește tot

Circ mondenologic

Evident, nu sunt nici primul, nici singurul care se excită spasmodic pe tema asta. Sunt însă printre puţinii care nu mestecă rahat în timp ce vorbesc despre rahat. Nu-i aşa că-s masiv?

E fabulos de clar că media modernă nu e ea însăşi, adică profitabilă, dacă nu învârte fecala afacerilor mondene. Ce a mai făcut curva cutare, cine este ea, de fapt, cu ce se mai ocupă handilăul şef de galerie la Steaua, ce mai phute Pepe, cum stăm cu silicoanele, care ce mai vinde sau cumpără, cum mai devine cazul cu Vertu şi Veyron, design, măsline etc.. Aşa devin grăunţele de caca vedete. Aşa devin cei ce consumă aceste grăunţe vedete. Spre cetire prostimii, domenii odinioară rezervate specialiştilor au fost băgate în seamă ca felii de monden.

Citește tot

Religulous (2008)

Religulous e regizat de acelaşi element care a regizat „Borat” şi e co-gândit şi prezentat de Bill Maher, o încrucişare de catolic cu evreu, după cum se defineşte el însuşi. Ce putea să iasă?

ReligulousÎncă o „comedie” amară despre lumea asta, privită ca produs al religiilor pentru mase, de la creştinism şi derivate, prin iudaism şi islam la cultele rizibile pe care le-a fătat, dezgustător, timpul. Geniul filmului constă în critica religiei omului, în timp ce metafizica misticii e lăsată, cu modestie divină (!), acolo unde îi este locul: pe tărâmul inefabil al lui „nu ştiu”. Dacă s-ar fi lăsat decantat în uzualele peroraţii ateiste, „Religulous” ar fi fost, fără dubiu, de căcat. În schimb, reuşeşte să fie bun. Şi amar.

Citește tot