filme (etichetă)

Ink – un film magic

magic waterfall

 

Săptămânile trecute am avut deosebita plăcere să vizionez un film rar. Un film sărăcuţ din punct de vedere tehnic (fiind realizat fără mijloacele şi scopul acelor blockbustere din perioada verii), însă foarte bogat din orice alte puncte de vedere. Evident, n-am să insist asupra subiectului. Voi cei care puteţi, vreţi şi stiţi să vă lăsaţi mintea liberă prin universurile infinite, veţi descoperi o poveste minunată. Pentru mine a fost, deopotrivă, şi o poezie minunată.

Citește tot

The Tree of Life – un film

Angel

Dacă aş fi făcut un film pentru mine, aş fi făcut The Tree of Life.

Privind The Tree of Life, mi-am expus căutarea, nehotărârea, neputinţa, vina, frustrarea şi iar căutarea. Oricine ar fi fost lângă mine în acele momente, ar fi putut vedea în mine ceea ce eu nu am curajul să văd. Experimentând The Tree of Life, mi-am simţit împărtăşite căutarea şi dezechilibrul. Zbaterea căutării, cu îndoielile ei. Fără acceptare. Şi, astfel, fără linişte şi fără nădejde.

Uneori, o singură imagine din film îmi ducea gândurile atât de departe, încât m-am surprins de câteva ori oprind totul pentru a lăsa emoţia să se manifeste. Mâncam cu lopata, nu cu lingura. Parcă citeam o poezie a lui Omar Khayyám.

E un film artistic, aşa cum trebuie să fie unul artistic. Zugrăveli dureros de simple ale naşterii şi ale morţii, cuvinte calde şi reci deopotrivă, chipuri de oameni, chipuri ale naturii, toate se contopeau într-un întreg atât de sensibil încât uitasem care-s imagini şi care-s sunete. Văzut neîntrerupt, cu lumina stinsă şi păturile pregătite pentru frigureala pe care îndoiala şi neputinţa o aduc în noi, The Tree of Life te face să-ţi aminteşti cum erai odată naiv şi inocent, în ciuda durerii că ştii că n-o să mai fii aşa niciodată.

N-am spus nimic despre subiect. Aparent, nu are. De data asta nu contează. Fiecare va rezona cu ceea ce îşi va fi găsit în sine privind, auzind şi minunându-se. Ulterior, obosit şi întristat, căutând în mine însumi, am mai găsit puterea de a plânge şi de a mă recunoaşte ruşinat că uneori uit să cred, că uneori nu pot să cred, că uneori nu am cum să cred, că uneori caut disperat în depărtări şi nu simt că Totul E lângă mine.

De prea multe ori nu mai simt speranţa, de prea multe ori teama mă sufocă, de prea multe ori uit de bunătate, uit de mirare, uit de iertare, uit de smerenie, uit de sinceritate. Uit de iubire. A foolish man.

The Tree of Life mi-a amintit de iubire.

Citește tot

The Big Kahuna (1999) Review

I’m saying you’ve already done plenty of things to regret, you just don’t know what they are. It’s when you discover them, when you see the folly in something you’ve done, and you wish that you had it do over, but you know you can’t, because it’s too late. So you pick that thing up, and carry it with you to remind you that life goes on, the world will spin without you, you really don’t matter in the end. Then you will gain character, because honesty will reach out from inside and tattoo itself across your face.The Big Kahuna

The Big Kahuna (1999) movie posterThe Big Kahuna este o producție minimalistă sub aspectul strict al cinematografiei. Regia e insipidă. Acțiunea este aproape inexistentă. Filmul este, practic, un dialog continuu între cele trei personaje, dintre care două jucate de actori excepționali: Danny de Vito și Kevin Spacey.

Citește tot

Whatever Works (2009) Review

I happen to hate New Year’s celebrations. Everybody desperate to have fun. Trying to celebrate in some pathetic little way. Celebrate what? A step closer to the grave? That’s why I can’t say enough times, whatever love you can get and give, whatever happiness you can filch or provide, every temporary measure of grace, whatever works.Boris Yellnikoff

Whatever Works (2009) movie posterScris și regizat de Woody Allen, Whatever Works poartă marca sa inconfundabilă de isterie tăcută și amuzantă. Rolul principal e jucat de Larry David, co-creatorul serialului Seinfeld.

Non-acțiunea se petrece în New York, terenul favorit al lui Allen, unde Boris Yellnikoff ajunge să cunoască personaje pe care orașul le transformă radical.

Citește tot

Valkyrie (2008) Review

Valkyrie (2008) Movie Poster

Fiind bazat pe evenimente reale, Valkyrie nu poate profita de elementul surpriză, căzând inevitabil pradă previzibilului. În ciuda acestui dat, filmul este atât de bine realizat încât te ține alert până la sfârșit. Valkyrie constituie și o tentativă de reabilitare a poporului german, pe care istoria a ajuns să-l confunde cu Adolf Hitler. Tom Cruise demonstrează, din nou, că are talent. Recomand apăsat.

It Might Get Loud (2008) Review

It Might Get LoudFilmul este făcut după o reţetă simplă. Trei chitarişti din trei generaţii diferite (nu neapărat cei mai buni din fiecare), se întâlnesc şi discută despre chitară şi muzică, fiecare din perspectiva proprie. Cei trei sunt Jimmy Page (Led Zeppelin, dacă mai e nevoie), Edge (U2, dacă mai e nevoie) şi Jack White (The White Stripes, The Raconteurs).

Pentru Jimmy Page filmul reliefează partea mai puţin evidentă pe lângă aura rockstar-ului, aceea de muzician eminent, Page fiind un foarte cunoscut şi utilizat session guitarist înainte de Led Zeppelin (muzician de studio, „închiriat” de către oricine doreşte să înregistreze o parte de chitară – o poziţie foarte dificilă, muzicaliceşte vorbind).

Citește tot

This Is Spinal Tap (1984) Review

This Is Spinal TapThis Is Spın̈al Tap e un mockumentary clasic, creat în jurul trupei fictive Spinal Tap. E filmul ăla în care amplificatoarele de ghitară au volumul până la 11, bateristul are zilele numărate, iar majoritatea compoziţiilor ţintesc la sex.

Bătaia de joc la adresa glam-rock-ului e egalată fin de tâmpenia fermecătoare a personajelor. Umorul e sec, deosebit de fin pe alocuri, atunci când pătrunde în registrul absurdului. Straniu, Anvil! The Story of Anvil (2008) are ceva din This Is Spinal Tap.

Un cult movie de văzut neapărat. Numai pentru cunoscători.