filosofie (etichetă)

Papa și libertatea de expresie

Pentru contrast cu nenorocirea care poartă numele de Andrei Pleșu, iată replica unui intelectual catolic, dată enormităților cu tentă fascistă proferate de liderul spiritual al unei mari hălci de creștinătate, i.e. Papa Francisc, care ne demonstrează că religia nu se poate lipsi de obscurantism și împilare intelectuală pentru a supraviețui, oricât de tare s-ar machia pentru a face față abandonului în masă, care e abia la început.

Până și Michael Coren, catolic declarat, probabil că realizează asta. Oricum, criticând punctul de vedere al Papei, el face dovada unei onestități și verticalități intelectuale pe care n-o veți găsi în veacul vecilor în atmosfera îmbâcsită de bășini stătute a mediului leptointelectual românesc.

Papă, Ayatollah – tot un drac.

The Art of Worldy Wisdom (Baltasar Gracián y Morales) Review

Verdict: 5 Stars (5 / 5)

The Art of Worldy Wisdom (Baltasar Gracián y Morales)Titlul original, în spaniolă, este Oráculo manual y arte de prudencia, iar în română cred că traducerea cea mai fidelă (din engleză) ar fi „Arta Înțelepciunii Lumești„.

Înainte de toate, precizez că am preferat traducerea lui Joseph Jacobs, făcută în 1892, care utilizează primordial ediția din1734 (Barcelona) și consultă ediția originală (1653, Madrid), precum și, intensiv, traducerea făcută de Arthur Schopenhauer în germană, ediției românești (parte a unei culegeri de texte ale lui Gracián), din motive deja enunțate legate de traducerile în română, sprijinite și de data asta de certitudinea unei traduceri românești proaste, pentru că traducătorul se avântă în mod stupid în a-și oferi interpretarea prețioasă și inoportună:

Citește tot

The Road Less Traveled (M. Scott Peck, M.D.) Review

Verdict: 5 Stars (5 / 5)

The Road Less TraveledNu-mi aduc aminte de unde am aflat despre The Road Less Traveled (Drumul mai puțin umblat), subintitulată A New Psychology of Love, Traditional Values, and Spiritual Growth (O nouă psihologie a iubirii, valorilor tradiționale și creșterii spirituale), însă mă bucur enorm că am ajuns s-o citesc. Autorul a fost un medic psihiatru american, iar cartea a făcut istorie, devenind un titlu clasic.

M. Scott Peck își propune să facă redefinească concepte clasice și să stabilească o legătură între viața psihică și latura spirituală a ființei umane, folosind mijloacele tehnice ale psihoterapiei ca mediator. Dealtfel propria sa experiență ca terapeut conferă autenticitate lucrării sale, iar scopul său final este eliberarea cititorului din lanțurile care îl leagă fără a fi conștient de ele. Lucrarea este scrisă într-un stil accesibil, dar pătruns de maniera și rezerva specific academică, alternând prelegerea cu discursul amical și prezentarea de cazuri clinice.

Citește tot

Mai este socializarea o necesitate?

În viața „reală”, iar „reală” nu este termenul cel mai potrivit. Ar trebui înlocuit cu „fizică” (sau „existentă fizic”) dacă dorim un antonim pentru „virtual” atunci când facem referire la existența virtuală. „Virtual” nu înseamnă inexistent sau ireal.

Ni se spune că socializarea online ne erodează abilitățile sociale și distruge relațiile fizice cu ceilalți. Este, în mare parte, adevărat.

Citește tot

Meditaţii (Marcus Aurelius)

Verdict: 5 Stars (5 / 5)
Meditations -- Living, Dying and the Good LifeAş fi vrut să epatez publicul cititor cu un citat genial din Meditaţiile aureliene, însă îmi este aproape imposibil să izolez o frază în acest scop. Oricum mică în volum, lucrarea este cu atât mai mult „citabilă” în întregime. Aproape fiecare paragraf poate fi înrămat şi pus pe perete. A cita aici unul singur este a nedreptăţi restul cărţii.

Citește tot

Identitate

Pentru echilibru e nevoie de un singur lucru: trebuie să ştii cine eşti şi unde (nu doar în sens spaţial) eşti. Restul, până la fericire, e doar o chestiune de însuşire a acestei situări în realitate. A şti cine eşti şi unde te afli reprezintă baza de nelipsit pentru a putea deveni altceva, altundeva, în cazul în care ţi-o doreşti.

Incertitudinea adusă de a nu şti cine şi unde eşti te condamnă la a te minţi că eşti altcineva, altundeva, fără echilibru, ceea ce va face viaţa un efort continuu.

Află cine şi eşti şi unde eşti. Înainte de asta „încotro mă duc” e irelevant.

Tony IommiTony Iommi, legenda de la chitara Black Sabbath, a găsit de cuviinţă să-şi reteze vârfurile mijlociului şi inelarului de la mâna dreaptă la o vârstă fragedă (accident de muncă) şi, prin urmare, unele dintre cele mai celebre şi recognoscibile riff-uri de pe planetă a trebuit să fie cântate de un ins cu prelungitoare la degetele de la mâna dreaptă.

Django ReinhardtDjango Reinhardt, genialul ţigan chitarist de jazz, şi-a desăvârşit muzica cu două degete de la mâna stângă chircite de cicatricea post-arsură, practic utilizabile, limitat, numai pentru acorduri. Din nou, muzică legendară.

Ce înseamnă chemarea şi pasiunea. Nu numai în muzică. Atâţia dintre noi, cu toate „degetele” la locul lor, o să le ducem, nefolosite, pe lumea cealaltă.

Friedrich Nietzsche„Individul a trebuit mereu să lupte pentru a nu fi copleşit de trib. Dacă încerci, vei fi adesea singur şi, uneori, înspăimântat. Dar nici un preţ nu e prea mare pentru privilegiul de a-ţi aparţine [ţie însuţi].”

Friedrich Nietzsche, filosof (1844 – 1900)


Seth GodinTriburile sunt ceea ce contează acum.”

Seth Godin, marketer (1960-prezent)

 

Nimic nou.