filosofie (etichetă)

Elogiu statului degeaba

Good nature is, of all moral qualities, the one that the world needs most, and good nature is the result of ease and security, not of a life of arduous struggle.

Excerptul de mai sus provine din În lauda inactivităţii, de Bertrand Russel. Dacă voia bună e cea care lipseşte cel mai mult lumii în care trăim, genialul eseu nu face decât să explice cât de proşti eram în prima parte a secolului XX şi să stea mărturie despre cât de proşti am rămas în continuare.

Citește tot

Harry Patch

Harry Patch
Harry Patch (foto BBC)

Un om plecat în altă Lume la vârsta de 111 ani, un veteran britanic al Primului Război Mondial, cel mai probabil ultimul, este printre dubios de puţinii contemporani care poate merită majuscula iniţială la rubrica specie. Harry Patch este un Om şi un rege. Îi mulţumesc pentru splendoarea spectacolului anilor care nu trec degeaba.

Citește tot

În lanţuri

Comit eroarea de a mă uita în sus. Un cer albastru ca în ilustratele chinezeşti ale copilăriei. Un nor imens, un înger uriaş văzut din spate, căzut într-o rână, plutind neglijent. Peste el, silueta neverosimil de înaltă a unui stejar vechi ca pământul din care iese. Deja o simt venind. În depărtare, dincolo de posibilitatea sunetului, o pasăre se lasă purtată de vânt, într-o linişte absolută, ca să mă chinuie până la capăt. Şi ca s-o aducă.

Citește tot

Înţelepciune băbească

O babă oarecare, pare de treabăAm avut ocazia de a intervieva două babe, trecute prin ambele războaie, trăite pe vremea în care televiziunea şi telefonia erau atât de trendy, încât practic nu existau. Ceea ce e un alt fel de-a zice că babele mele băteau la nouă decenii de existenţă lucidă. Pentru ca bias-ul studiului să fie cât mai mic, o babă e româncă, adică trăitoare pe meleaguri unde în ’30 încă găseai ușor lotri cu măciuci prin codri, cealaltă englezoaică, adică născută într-un loc în care, tot prin ’30, metroul londonez mai avea vreo douăzeci de ani şi împlinea un secol. Iată, un lot extrem.

Citește tot

Samsara (2001)

Samsara este un film frumos, în toate direcţiile şi sensurile, de aceea concentrează-te la a-l vedea cu spiritul, ochiul va fi, fără îndoială şi efort, satisfăcut oricum.

Samsara: Satisfă o mie de dorinţe sau învinge doar una...Primul film tibetan pe care l-am văzut vreodată, Samsara e artă pură, discuţia pe marginea poveştii sau distribuţiei nu prea are rost. E un film adânc. Ceea ce poate fi iresponsabil trecut cu vederea de către occidental are, în fapt,  importanţă capitală, asta vrând să însemne că occidentalul ar putea sări cu uşurinţă situarea iniţială a personajului principal (călugărul Tashi) în contextul poveştii şi s-ar putea cu uşurinţă rătăci în povestea de viaţă şi dragoste care urmează.

Citește tot

Doctrina efortului

Zbigniew ReligaAder strâns la doctrina efortului, până nu demult chiar cu accente de perversiune – masochism patent: dacă  nu e chinuitor de greu, nu mă interesează. Sunt ferm convins că nimic semnificativ nu poate lua naştere fără efort, indiferent în ce domeniu. Abandonarea cvasi-completă a acestui fel de a te raporta la realitate – iată moartea vie a generaţiei „gratificării instantanee”.

Citește tot

Sfârşitul e aproape

Trece

Mult mai aproape decât crezi. Într-o bună zi o să deschizi ochii şi o să constaţi că nu se mai uită înainte, ci ai în faţă scena celor de pe acum trecute. Aşa cum au fost ele, nu e important de data asta. Ceea ce e important să realizezi acum, este că ai, probabil, nu mai mult de vreo 27000 de zile, în total. Din care scade vreo 7000 – cele dinspre leagăn şi cele spre mormânt. Mai scade vreo 3500 – ca să ajungi la vârsta la care te poţi numi adult, chiar dacă nu matur. Apoi mai scade cât mai ai de scăzut. Rămâi cu mai puţin de 20000 de zile. Ale tale, de trăit.

Citește tot