intelectuali (etichetă)

Papa și libertatea de expresie

Pentru contrast cu nenorocirea care poartă numele de Andrei Pleșu, iată replica unui intelectual catolic, dată enormităților cu tentă fascistă proferate de liderul spiritual al unei mari hălci de creștinătate, i.e. Papa Francisc, care ne demonstrează că religia nu se poate lipsi de obscurantism și împilare intelectuală pentru a supraviețui, oricât de tare s-ar machia pentru a face față abandonului în masă, care e abia la început.

Până și Michael Coren, catolic declarat, probabil că realizează asta. Oricum, criticând punctul de vedere al Papei, el face dovada unei onestități și verticalități intelectuale pe care n-o veți găsi în veacul vecilor în atmosfera îmbâcsită de bășini stătute a mediului leptointelectual românesc.

Papă, Ayatollah – tot un drac.

Vorbe „grele” și goale

Enervantă! Tendința de a folosi abuziv cuvinte și expresii specializate sau inutil complicate, în comunicarea publică, de la funcționar de stat la jurnalist. Foarte multe provin din sfera juridicului (pe cale de consecință,  a achiesa).

De regulă, de fiecare dată când un astfel de termen sau sintagmă își face apariția în vocabularul unor semidocți de genul lui Mircea Badea (sau CTP, modelul neasumat al acestuia – în fapt, cei doi se află printre vectorii principali), originea poate fi identificată destul de ușor în discursul recent al vreunui specialist sau om cu mai multă școală.

Citește tot

Spiru Haret şi scârba de intelectualul român

Acest adevărat Harvard românesc, Universitudinea „Spiru Haret” e miezul noii demonstraţii de impotenţă, incompetenţă şi, în ultimă instanţă, de tragere pe cur a acestei glume deochiate care este statul român. Nimic nou. În schimb, în timp ce mă râdeam eu pe mine însumi net pe tema asta, un nume propriu mi se impuse subliminal, cu forţa recurenţei: Gâf-Deac. Ioan Gâf-Deac. Cercetai.

Citește tot

Nu vota

Am evitat exclamaţia. Tocmai pentru că nu ţi-o arunc în faţă, disperat. Ţi-o spun molcom şi prieteneşte, după ce am răsucit-o pe toate părţile. E finală şi imuabilă. Nu zic că eşti prost dacă votezi, îţi voi spune doar că o faci degeaba.

Pro-vot

O colecţie de sofisme, inferenţe şi pure stupizenii adunate din prostime, de la leptoi şi negustori de marfă politică.

Argumentul suprem al oricărui partizan al votului cu orice preţ e unul perfect imbecil: dacă nu votezi, n-ai ce comenta. Nu, puţinule la minte, dacă nu plătesc dări la stat n-am ce comenta. Şi şi-atunci am ce comenta.

Citește tot

Aroganţa

Am citit despre oameni deştepţi speciali aroganţi, de curând. Observ o tendinţă. Un trend. O măslină. Anume, e foarte la modă azi, în special în nişa paraintelectuală, afişarea ostentativă a unei stupefiante aroganţe, ca mijloc de interfaţă cu ceilalţi (ca să nu zic „publicul”). Zic „în special”, pentru a delimita pâlcul paraintelectual de restul prostimii (nu de alte resturi). După cum am demonstrat, apucăturile şocogene de speţă ieftină sunt oricum specifice conduitei paraintelectuale.

Citește tot

Paraintelectualul

Alături de leptointelectual, paraintelectualul e o creatură scârbavnică, fiinţând ca urmare a degenerării speciei intelectuale. Firesc, pe măsura complexităţii speciei menţionate, degenerarea este, la rândul ei, una mereu dificil identificabilă.

Talent nu

Paraintelectualul este acel personaj care reuşeşte să menţină aparenţa apartenenţei sale la corpul intelectual, folosindu-se însă de mijloace subversive, permise doar de prostia, credulitatea şi apetenţa pentru senzaţional, şocant şi oroare a publicului.

Citește tot

Un papizduc despre clici şi elite

Am păcătuit împotriva sinelui, cauzându-mi rău, citind rubrica lui Patapievici, într-un demers prostesc, dar bine intenţionat: am vrut să văd dacă omul ăsta bine cotat, care însă s-a-nvârtit de întreaga mea desconsideraţie de-a lungul timpului, şi-a modificat în vreun fel discursul în urma recentelor circuri care-l au în centru.

Eroare, normal. Două paragrafe, două aberaţii (sau minciuni), probabil premeditate (sper că premeditate, altfel chiar că aş fi de toată ruşinea, comentând textul unui prost sadea). Să zicem că premeditate. Şi atunci găsesc o nouă excrescenţă în Patapievici, un fel de alter ego cu veleităţi de păpuşar al mulţimilor, care reuşeşte să fie chiar mai puţin interesant decât cel vechi, ăla elitisto-criptico-mizantropico-snob.

Citește tot

Badea vs. Patapievici

Badea s-a luat de Patapievici. După ce Patapievici s-a luat de Badea. Vorbim de Mircea şi Horia Roman, ca să nu fie confuzii. De ce m-aş apleca? Pentru că sunt, dintotdeauna, pasionat de extincţia stârpiturii leptointelectuale. De ce?! Pentru că mă seacă. Mai mult, de ce? Pentru că avem de-a face cu un caz tipic, capabil să ilustreze perfect situaţia generală.

Patapievici

Leptointelectualul arhetipalPatapievici este, indubitabil, un leptoi. Asta e obvios. Leptointelectualul (leptoiul, ca să uşurăm lectura) este, într-adevăr, o creatură capabilă de a stârni o imensă silă. Rareori mă ocup personal de disecţia leptoiului. De data asta voi comite o impietate asupra propriului meu confort. Am încercat să-l citesc pe Patapievici. Apoi am încercat să citesc prostiile lui Patapievici. După care am făcut efortul de a digera prostiile lui Patapievici. După toate aceste demersuri preacinstite, după ce i-am văzut şi prestaţiile televizate, l-am încadrat cu scârba de rigoare în sânul speciei leptointelectuale. Şi i-am dat pace.

Citește tot