laşitate (etichetă)

„Ateii” care și-au dat copiii la îndoctrinare

Formarea copiilor pentru o viață demnă: îngenunchează, turmă.
Formarea copiilor pentru o viață demnă, în lumina religiei. Exercițiul îngenuncherii în contextul turmei.

La ce dracu’ 1 mă așteptam?

Ca toate orice ideile, oricât de simple, care pătrund cumva, cu greu, în mințile mioritice, și ateismul de factură românească reprezintă caricatura ideii originale.

Cum poți pretinde că ești „ateu”, în timp ce-ți înscrii copilul la ora de îndoctrinare? Cum? La modul activ, de data asta! Adică faci o cerere expresă de înscriere a copilului la ora de religie! Iar tu ești ateu! Deși s-au luptat unii ani de zile pentru ca tu, ca „ateu”, să nu fii obligat în mod abuziv să-ți supui copilul la ceea ce este, fără dubiu, un exercițiu de tâmpire premeditată și metodică.

Citește tot

Marş, câini de oameni!

Urăsc câinii. Şi pe ăia vagabonzi şi pe ăia din spatele gardurilor. Dar, mai ales pe ăia vagabonzi: pentru că-s urâţi, murdari, puturoşi şi unsuroşi, cu câte un ochi de-abia deschis din cauza infecţiilor supurante. Orice intâlnire cu un câine vagabond îmi orientează consumul de resurse înspre atenţie, încordare, coordonare, in caz că-i nevoie să fug.

De aceea, când văd un câine, nu mai văd prietenul omului, ci un ansamblu de oase, muşchi, ochi, blană, dinţi, mai ales dinţi. Totul infectat.

Citește tot

De neconceput

La români, „de neconceput” şi-a pierdut înţelesul. S-a transformat în „orice-i posibil în România”, spus cu un zâmbet amar care numai latura pozitivă a expresiei n-o sugerează. De exemplu, a fi politician şi semianalfabet, simultan, e „de neconceput”. Sau, mai bine, a face politică şi a fi cercetat penal, e „de neconceput”. Într-o societate întreagă la cap. La noi, se emite un surâs amărui şi apoi vorbele „bine, mă! La noi orice-i posibil.”

Citește tot

23 August 1944 – o trădare simplă

Ştii, bineînţeles, cât de sucită poate fi istoria şi cât de tare pot fi suciţi cei care o scriu. Prin urmare, realizezi (sper) că nici o relatare istorică, dar absolut niciuna, nu poate fi luată de bună sau adevărată fără trecerea obligatorie prin filtrul bunului-simţ propriu (a se citi bona mens), pe care dacă nu-l ai vei fi perpetuu unul dintre cei minţiţi.

Ţin cu românii

Evident, conform principiului subiectivist care zice că trebuie să ţii cu ai tăi, fie ei cei mai proşti, laşi etc. Cu toate astea, tocmai spre edificarea alor mei, unele lucruri nu trebuie să rămână nespuse. Iar trădarea e trădare, orice s-ar zice. Ca de obicei, voi scrie ceea ce-mi dictează propriul bun-simţ, făcând abstracţie de ceea ce mi s-a băgat cu forţa în creierul juvenil şi sărind peste interpretări melodramatice a faptelor istorice reci.

Citește tot

Laşitatea

Poate ar fi trebuit să restrâng termenul la „lipsa responsabilităţii, iresponsabilitate”. Dar aş fi fost nedrept.

Totul merge prost sau nu merge. În România, nimeni, niciodată nu e responsabil pentru asta. Nimeni nu e responsabil pentru nimic, în general.

Lipsa responsabilităţii sau lipsa asumării vreunei forme semnificative de responsabilitate în comunitate reprezintă felul creaturii sociale de a fi laşă.

Citește tot