literatură (etichetă)

Feriți-vă de traducerile în română

Dicționar

Ideal, un intelectual fin ar putea citi diversele creații literare în limba originală. Mai puțin ideal, el sau ea ar fi capabil(ă) să se bucure de acestea în măcar una-două limbi de mare circulație. Deloc ideal, însă, ar fi ca intelectualul discutat să se complacă în a citi exclusiv traduceri în limba română, fie din cauza necunoașterii temeinice a unei limbi mari (ceea ce este impardonabil pentru un intelectual fin), fie din alte motive, mai mult sau mai puțin absurde.

Citește tot

În lanţuri

Comit eroarea de a mă uita în sus. Un cer albastru ca în ilustratele chinezeşti ale copilăriei. Un nor imens, un înger uriaş văzut din spate, căzut într-o rână, plutind neglijent. Peste el, silueta neverosimil de înaltă a unui stejar vechi ca pământul din care iese. Deja o simt venind. În depărtare, dincolo de posibilitatea sunetului, o pasăre se lasă purtată de vânt, într-o linişte absolută, ca să mă chinuie până la capăt. Şi ca s-o aducă.

Citește tot

Totul discreditat

Totul e atât de uzat, încât nimic nu mai arată a ceea ce este, pentru că nimic nu mai este ceea ce pare a fi.

Inconsecvenţa fabuloasă a omului, companion de care nu poţi să scapi odată aleasă calea cea mai uşoară, de minimă rezistenţă, este cea care poate fi trasă la răspundere, la o primă investigaţie. Superficialitatea abordării oricăror teze sau idei, ajunsă la apogeu cu prilejul Erei Internetului, vine să completeze şi să asigure moartea oricăror sisteme fixe în sens pozitiv, adică bune de a fi folosite ca repere sigure, mereu de bază şi de încredere.

Citește tot

Omenirea în criză

Criză ECONOMICĂ?Un titlu prea pompieristic pentru o situaţie prea evidentă şi previzibilă. Lumea scrie mult zilele astea pe marginea crizei economice, milioane de pagini. Este ca şi cum ai pierde vremea vorbind despre penuria de hidrogen atunci când nu mai ai demult apă. A vorbi despre o criză a lumii artificiale a omului, atunci când omul însuşi e într-o situaţie critică – iată premisa unui nou eşec la scara omenirii.

Citește tot

Linişte, claritate. Echilibru

E clar că nu poţi fi (nici măcar tu însuţi), în afara liniştii, iar liniştea presupune solitudine, acea singurătate fundamentală care nu ţine de numărul de oameni care se află în jur şi, prin urmare, nu poate fi atinsă prin simplă autoizolare.

Uneori, nu foarte des din păcate, am prea scurte momente de linişte absolută, generatoare a unei indescriptibile clarităţi. Nu, nu-s nebun, nici pe ciuperci. Doar frugal şi intermitent binecuvântat, cu episoade în care mintea e mai tăioasă ca oricând, susţinută de un suflet aflat în pace. Un fel de iluminare spontană, fără zazen.

Citește tot

România viselor mele

Forrest Road

Mă trezesc, ca în fiecare dimineaţă, odihnit, fără alarmă, odată cu soarele. Bine odihnit. Pentru că am dormit bine. Pentru că n-am avut altă treabă, alte bătălii de dat în somn, angoase şi spaime, griji pentru mâine. Pentru că mâine n-are cum să fie decât cel puţin la fel de bun ca azi.

Parfumul teilor dintre blocuri, atât de mulţi, deja, îmi scaldă dimineaţa. Îmi permit să-l întinez cu aroma cafelei. O beau neagră. Fără tutun. Nu mai fumez demult, de când nu mai am de ce și unde, de când pot alerga şi am şi pe unde. De pe autostradă, ca prin câlţi, câteva motoare. Păsări, la două etaje mai jos, discută între ele. Voci mici de copii abia treziţi. E linişte, iar distanţa faţă de perfecţiune a acestei linişti e ceea ce o face magică.

Citește tot

România coşmarurilor mele

Purgatory (Sergey Tyukanov)

În fiecare zi, aproape fără greş, ca un coşmar din care te trezeşti în alt coşmar, primind ca bonus doar acea inestimabilă secundă în care iluzia că te-ai trezit cu adevărat persistă, efemeridă care moare brutal odată cu hohotele sinistre ale unui narator invizibil: te-ai trezit că te trezeşti în alt coşmar! Şi în altul, apoi în altul, într-o cascadă neverosimilă.

Asta e România mea, atunci când îmi dau voie să fiu  sensibil, s-o simt, nu să-mi târăsc zilele prin ea cu detaşarea celui care trage să moară.

Citește tot