prostie (etichetă)

Nu mă identific

Sportul serios nu are nimic de-a face cu jocul cinstit. Este înmănuncheat cu ură, gelozie, lăudăroșenie, nepăsare față de reguli și plăcere sadică în mărturisirea violenței. Cu alte cuvinte, este război minus împușcăturile.George Orwell

Nu mă identific cu sportul la nivel național (sau local) și performanțele sale. Deloc. Nu-mi pasă. Mi se pare o afacere veroasă și o pierdere de vreme. Nu găsesc nimic autentic patriotic în el. Mi se pare că reprezintă un tampon, un reductor de presiune pentru mase, un înlocuitor al realizărilor cu adevărat importante, un mediu ideal pentru ipocrizie.

Citește tot

Vorbe „grele” și goale

Enervantă! Tendința de a folosi abuziv cuvinte și expresii specializate sau inutil complicate, în comunicarea publică, de la funcționar de stat la jurnalist. Foarte multe provin din sfera juridicului (pe cale de consecință,  a achiesa).

De regulă, de fiecare dată când un astfel de termen sau sintagmă își face apariția în vocabularul unor semidocți de genul lui Mircea Badea (sau CTP, modelul neasumat al acestuia – în fapt, cei doi se află printre vectorii principali), originea poate fi identificată destul de ușor în discursul recent al vreunui specialist sau om cu mai multă școală.

Citește tot

România e o țară super scumpă

Și nu în sensul de „dragă”.

Mâncare. Haleală. Potol. Grub. Chow. Cine poate trăi fără? Nici măcar românul, care este însă suficient de prost (și aici mă includ cu jale) să accepte niște costuri exorbitante pentru această meteahnă păguboasă, nay, viciu, care este mâncatul.

Mâncare deprimant de puțină pentru cât de scumpă e.

Fotografia alăturată ilustrează 50 de euro în format comestibil (mă rog, minus săpunul, pungile menajere și pasta de printre dinți)! Cincizeci de euro! „Pe ce?” mi se întreabă stupefiate straturile mai elevate ale intelectului, care nu pun mare preț pe mâncare. Exorbitant, stimați cititori. Obscen!

Citește tot

Lopata, zăpada și românii

Ninge. De bine, de rău, plugurile stivuiesc zăpada pe marginea șoselelor, în cocoașe albe, diforme, splendide. Automobilele rulează astfel într-un confort stingherit numai de sporadicele ochiuri de gheață.

De la volan, ochiul e surprins pe alocurea de jerbe nervoase de omăt țâșnind dintre mașinile parcate, violent, până dincolo de mijlocul șoselei, vizibile de la distanță, de parcă vreo dihanie pudică scurmă troianul de pe margine ca să-și pitească excrețiile. Însă e un om, un român. Care, folosindu-se de o lopată sănătoasă și un intelect bolnav, găsește de bun gust să azvârle mormane întregi de zăpadă în drum. Până dincolo de mijloc. Cu ardoare, cu forță, cu un spor surprinzător, care-i lipsește din orice altă activitate mai puțin inutilă. În jerbe.

Citește tot

Torser

In Torser sunt utilizate tehnologii unicat, si anume, „incarcare in camp de torsiune”, microgeneratorul magnetic cu polul sferic, nucleul matriceal quasi-fractalicNiște ultra-aberanți

Sper că s-a înțeles acolo cu „matriceal quasi-fractalic”, da? Numai 240 de coco minimum. Ce e aia pentru 8 ani de protecție? Un mizilic matriceal quasi-fractalic.

Citește tot

Omenirea e supraestimată

Profetul evidenței

Acum mai puțin de 200 de ani, Ignaz Semmelweis face legătura dintre infecțiile puerperale și lipsa igienei mâinilor medicilor în spitalele vieneze. Azi, știind ce sunt acelea microorganisme (și-am căzut în extrema cealaltă, a germafobiei, astfel încât milioane de oameni preferă apa la PET în comunități care beneficiază de apă potabilă la robinet), ni s-ar părea de neînchipuit ca un medic să treacă direct de la examinarea cadavrelor în scop de studiu, la asistarea nașterii.

Citește tot

România sau neplăcerea de-a conduce

Maşina glisează pe drumul lis. Partenerii de trafic sunt parteneri de trafic, care curge lin. La peste o sută la oră nimeni nu e grăbit. Fluiditatea e consecinţa directă a complicităţii dintre bun simţ şi logică. Râul de asfalt se întinde până la orizont, ce bine că mai e mult de mers, ce bine că te poţi scufunda în plăcerea de a conduce.

O sulă! O, sulă! Deşteptarea! Anarhie pe şosele, în toată România! Adio lege, adio reguli, eu mi-s mai deștept, eu mă bag!

Citește tot

Drumuri sparte sau anuala bătaie de joc de sine

Cum dă o pală de căldură primăvara, firmele de construcţii şi instalaţii îşi aduc aminte că există profituri de făcut, oameni de plătit, concurenţi de eliminat, şi-şi trimit reprezentanţii la slugile lor din primării în scopul de-a lua nişte lucrări în primire.

Mafioţii care contractează făcutul de găuri în drumuri bune pentru a se uita la o ţeavă, cablu etc. au de lucru pentru că au prieteni în primării. Pentru că nu sunt bani şi proiecte pentru lucrări mari, dar firma trebuie să meargă, oamenii trebuie plătiţi pentru că altfel se cară în UE, patronii trebuie să-şi facă Revu’ în Dubai.

Citește tot