prostie (etichetă)

Oana Roman şi Wizzair

Oana Roman e o nesimţită profitoare. Această Mesia a românaşilor sechestraţi zilele astea în aeroportul din Luton  (Anglia), de lunea asta încoace, pe bază de zăpezi din cauza cărora s-au anulat cursele Wizzair spre Cluj, Timişoara, Bucureşti, precum şi cursele de autobuz şi taxiurile dinspre aeroport, este o rapandulah trendensis. Indubitabil.

Copilul vacii se cacă pe ea cu indignare de tip sfânt, despre cum Wizzair nu vorbeşte cu pasagerii rămaşi pe drum şi, atenţie, porcii de Wizzair nu au dat oamenilor (inclusiv ei, că e om şi ea, în ciuda aparenţelor), voucher-e de hotel! Doamne, cât de rău e să fii prost. Şi prost, şi nesimţit, şi profitor. Femeie, Wizzair e o companie aeriană low-cost. Ştii ce e aia?

Citește tot

Emisiuni pentru copii

Emisiunile pentru copii sunt dezgustătoare. M-am documentat răbdând, numai eu ştiu cum, oroarea. La capitolul emisiuni pentru copii, România nu face notă discordantă (de data asta), toate sunt oribile, pe toate canalele, din toate ţările în care am suferit supliciul de a le urmări, ca să văd în ce fel îmi educă mass-media urmaşii. Pentru că pe copii îi educă televizorul, părinţii au treabă, sunt mega-ocupaţi cu rahaturi irelevante.

Citește tot

Prostimea online

Voi trasa o paralelă dură între Internet şi realitate. Încoardă-te.

Internetul imită realitatea fizică, fiind în acelaşi timp parte din ea. Efect de fractal, parte care conţine întregul. Dacă în lumea „fizică” a face bani ţine, într-o măsură extrem de mare şi deprimantă, de exploatarea proştilor (vezi cauzele crizei actuale, mai ales minţirea nebunească), fii sigur că Internetul nu face excepţie – e compus de om, pentru om, aşadar e compus de om pentru prostirea omului prost, pentru profit.

Citește tot

Cauzele crizei actuale

Evident, toată lumea capabilă de a lega două vorbe se simte datoare să analizeze criza actuală, cu accent special pe cauzele unui atare dezastru. Normal, în scumpul stil superficial, arogant şi, prin urmare, greşit în care contemporanul se face că gândeşte. Şi eşuează (sau pasează?) cu brio la probele de prostie pe care le-am conceput şi pus în faţă.

Cauze false

False sau aparente, care îşi trag iluzia veridicităţii numai din defectele de gândire ale celui care are impresia că a descoperit gaura din macaroană. Truisme, sofisme, inferenţe grosolane, confuzii regretabile între cauze, efecte şi coincidenţe, păreri nefundamentate pe nimic altceva decât impresia proprie, la rându-i condiţionată de conectarea vicioasă la realitate, având ca rezultat distorsiunea percepţiei, până la ridicol.

Citește tot

Minţirea nebunească

Are loc de fiecare dată când unui individ ordinar i se bagă pe gât lucruri pe care, fără nicio îndoială, nu le poate duce, iar apogeul acestei tactici e concretizat în practicile pur şi simplu demente ale băncilor, privitor la credite. Băncile (şi restul organismelor similare) ştiu clar că Icsulescu e insolvabil, că nu-şi va putea plăti datoria fără a suferi pierderi inacceptabile într-o societate căreia i-ar păsa de ce se alege din membrii ei.

Citește tot

Teoria conspiraţiei

Spre deosebire de teoria transpiraţiei, care, fiind parte a necruţătoarei ştiinţe care e fiziologia, n-are cum să fie prea pe larg dezbătută de către orice imbecil neinstruit (iată, stringenţa realităţii imediate – a faptului că toţi puţim – neagă la modul sublim orice interpretare de rahat a oricărui pulifric), abordarea teoriei conspiraţiei constituie o foarte bună probă de prostie a celui ce se avântă într-un asemenea demers.

Citește tot