recomandări (etichetă)

The Big Kahuna (1999) Review

I’m saying you’ve already done plenty of things to regret, you just don’t know what they are. It’s when you discover them, when you see the folly in something you’ve done, and you wish that you had it do over, but you know you can’t, because it’s too late. So you pick that thing up, and carry it with you to remind you that life goes on, the world will spin without you, you really don’t matter in the end. Then you will gain character, because honesty will reach out from inside and tattoo itself across your face.The Big Kahuna

The Big Kahuna (1999) movie posterThe Big Kahuna este o producție minimalistă sub aspectul strict al cinematografiei. Regia e insipidă. Acțiunea este aproape inexistentă. Filmul este, practic, un dialog continuu între cele trei personaje, dintre care două jucate de actori excepționali: Danny de Vito și Kevin Spacey.

Citește tot

Whatever Works (2009) Review

I happen to hate New Year’s celebrations. Everybody desperate to have fun. Trying to celebrate in some pathetic little way. Celebrate what? A step closer to the grave? That’s why I can’t say enough times, whatever love you can get and give, whatever happiness you can filch or provide, every temporary measure of grace, whatever works.Boris Yellnikoff

Whatever Works (2009) movie posterScris și regizat de Woody Allen, Whatever Works poartă marca sa inconfundabilă de isterie tăcută și amuzantă. Rolul principal e jucat de Larry David, co-creatorul serialului Seinfeld.

Non-acțiunea se petrece în New York, terenul favorit al lui Allen, unde Boris Yellnikoff ajunge să cunoască personaje pe care orașul le transformă radical.

Citește tot

Valkyrie (2008) Review

Valkyrie (2008) Movie Poster

Fiind bazat pe evenimente reale, Valkyrie nu poate profita de elementul surpriză, căzând inevitabil pradă previzibilului. În ciuda acestui dat, filmul este atât de bine realizat încât te ține alert până la sfârșit. Valkyrie constituie și o tentativă de reabilitare a poporului german, pe care istoria a ajuns să-l confunde cu Adolf Hitler. Tom Cruise demonstrează, din nou, că are talent. Recomand apăsat.

Joe Bonamassa

Tocmai am ascultat Bloodline, albumul trupei omonime, cu Bonamassa la chitară. Şi câteva dintre albumele ulterioare ale lui Joe. Progressive blues, să-i zic? Tehnic şi capabil să transmită emoţie, Joe Bonamassa este, probabil, cel mai proeminent chitarist de blues la ora actuală, l-aş situa pe acelaşi calapod cu Gary Moore sau Stevie Ray Vaughan, însă, totodată, este cel care aduce blues-ul în mileniul trei, şi e greu să „modernizezi” un asemenea stil fără să-l distrugi.

Citește tot

It Might Get Loud (2008) Review

It Might Get LoudFilmul este făcut după o reţetă simplă. Trei chitarişti din trei generaţii diferite (nu neapărat cei mai buni din fiecare), se întâlnesc şi discută despre chitară şi muzică, fiecare din perspectiva proprie. Cei trei sunt Jimmy Page (Led Zeppelin, dacă mai e nevoie), Edge (U2, dacă mai e nevoie) şi Jack White (The White Stripes, The Raconteurs).

Pentru Jimmy Page filmul reliefează partea mai puţin evidentă pe lângă aura rockstar-ului, aceea de muzician eminent, Page fiind un foarte cunoscut şi utilizat session guitarist înainte de Led Zeppelin (muzician de studio, „închiriat” de către oricine doreşte să înregistreze o parte de chitară – o poziţie foarte dificilă, muzicaliceşte vorbind).

Citește tot

This Is Spinal Tap (1984) Review

This Is Spinal TapThis Is Spın̈al Tap e un mockumentary clasic, creat în jurul trupei fictive Spinal Tap. E filmul ăla în care amplificatoarele de ghitară au volumul până la 11, bateristul are zilele numărate, iar majoritatea compoziţiilor ţintesc la sex.

Bătaia de joc la adresa glam-rock-ului e egalată fin de tâmpenia fermecătoare a personajelor. Umorul e sec, deosebit de fin pe alocuri, atunci când pătrunde în registrul absurdului. Straniu, Anvil! The Story of Anvil (2008) are ceva din This Is Spinal Tap.

Un cult movie de văzut neapărat. Numai pentru cunoscători.

Meditaţii (Marcus Aurelius)

Verdict: 5 Stars (5 / 5)
Meditations -- Living, Dying and the Good LifeAş fi vrut să epatez publicul cititor cu un citat genial din Meditaţiile aureliene, însă îmi este aproape imposibil să izolez o frază în acest scop. Oricum mică în volum, lucrarea este cu atât mai mult „citabilă” în întregime. Aproape fiecare paragraf poate fi înrămat şi pus pe perete. A cita aici unul singur este a nedreptăţi restul cărţii.

Citește tot

Shaman – Fairy Tale

N-am mai auzit o asemenea voce de la Sebastian Bach încoace. Andre Matos (brazilian, ţară care se remarcă, în mizeria sa, prin apetitul sănătos pentru metal) e şcolit în muzică clasică şi debitează o voce cu care poţi sparge pereţi cu maximă eleganţă sonoră (atinge aparent fără efort E5 în Fairy Tale). Fantastică piesă. De-aş putea cânta aşa, n-aş mai ieşi de sub duş.

O bere pe gustul meu

Nu mai există nicio bere bună de fabricaţie românească, există doar un pomelnic imens de branduri, făcute toate de cele 2-3 mega-corporaţii din domeniu. Dacă berea nu e rece de să-ţi crape dinţii, se simte că e proastă. Dacă stă în pahar mai mult de zece minute, după ce dispare extrem de excesivul gaz din ea, i se simte gustul adevărat: caramelizat, sintetic, greţos.

Citește tot