recomandări (etichetă)

The Wrestler (2008)

The Wrestler Poster„Glorie zdrenţuită” – sintagma care descrie cel mai bine The Wrestler. Ilustrarea ei magistrală de către Aronofsky (Pi, Requiem for a Dream) face acest film deosebit, în galeria lucrurilor atât de urâte, încât virează spre frumos.

De la America sub-hollywoodiană, America reală, cea de care celui ce a văzut-o i se stârneşte o greaţă amestecată cu fascinaţie, măiestrit expusă, la însăşi proiecţia a ceea ce este, pentru americani, aproape sport: wrestling-ul, maimuţăreală grotescă asupra căreia realizatorul filmului ne atrage atenţia: cere, şi asta sacrificii, vezi Doamne, iar geniul filmului constă tocmai în sugestia subliminală şi continuă a acestui „vezi Doamne” sau „chipurile”.

Citește tot

Sfaturi de criză

Ai observariat cum informările „oficiale” care te sfătuiesc legat de criză, sunt, de fapt, menite să-i scutească de neplăcerile recesiunii pe alţii decât pe tine, amărăştene? Normal că nu, tu încă crezi că anul ăsta România are creştere economică de 2-3%. Că nu e criză, că e destul de fain, că greul e pe americani, englezoi, alţi fraieri. Mda. Frăţioare, ai dreptate. Nu se cheamă criză ceea ce te aşteaptă. Se numeşte recesiune. E mult mai naşpa, asta. Aşa că, nişte sfaturi dezinteresate de la unchiu’ Sicovitol, că nu-l doare gura.

Citește tot

Dell Studio 17 Laptop Review

Dell Studio 17 inch

Lansată în vara lui 2008, seria Dell Studio vrea să se plaseze între entry level (seria Inspiron) şi high-end (seria XPS). La sfârşitul verii, întâmplarea făcea că mă aflam în căutarea unui laptop, pe post de desktop replacement, sătul fiind de antichitatea de configuraţie desktop pe bază de AMD Duron pe care am frecat-o atâţia ani. În fine, după ce am citit multiple recenzii pe net (evident), am ajuns la concluzia că oferta Dell e cea mai bună ca preţ la valoarea oferită, şi cum Inspiron 17 tocmai nu se mai fabrica, mi-am zis că nu mi-ar sta rău un Dell Studio 17. Acesta e mini review-ul meu, la prima mână.

Citește tot

Chinese Democracy

Chinese democracy album artTocmai l-am terminat de ascultat… Ce e de zis? Cinşpe ani de aşteptare pentru mine au fost cinşpe ani remarcabili pentru Axl Rose, aparent.

Nebunie curată, tehnică desăvârşită, un ocean de talent, geniu de neoprit – un exemplu perfect, din toate punctele de vedere, pentru ceea ce înseamnă a fi mare. De data asta în artă. Până şi durata neverosimilă pe care a parcurs-o producţia se încadrează în reţetă. Plus fluctuaţiile din componenţa trupei (care nu e Guns n’ Roses), în căutarea formulei perfecte – al cărei secret s-a ascuns tocmai în inconstanţa respectivă.

Citește tot

Religulous (2008)

Religulous e regizat de acelaşi element care a regizat „Borat” şi e co-gândit şi prezentat de Bill Maher, o încrucişare de catolic cu evreu, după cum se defineşte el însuşi. Ce putea să iasă?

ReligulousÎncă o „comedie” amară despre lumea asta, privită ca produs al religiilor pentru mase, de la creştinism şi derivate, prin iudaism şi islam la cultele rizibile pe care le-a fătat, dezgustător, timpul. Geniul filmului constă în critica religiei omului, în timp ce metafizica misticii e lăsată, cu modestie divină (!), acolo unde îi este locul: pe tărâmul inefabil al lui „nu ştiu”. Dacă s-ar fi lăsat decantat în uzualele peroraţii ateiste, „Religulous” ar fi fost, fără dubiu, de căcat. În schimb, reuşeşte să fie bun. Şi amar.

Citește tot

Zeitgeist: Addendum (2008)

Zeitgeist AddendumUn film controversat, evident, fapt certificat de PR 7 al site-ului. Unii zic că da, alţii că nu – cui îi pasă? Oricum, merită văzut. A posteriori, e foarte distractiv felul în care constaţi că principalii critici fie sunt beneficiari ai actualului sistem (de rahat) care dictează felul în care funcţionăm azi, fie speră să devină. Iar majoritatea epigonilor sunt nemulţumiţii habituali pe care, de fapt, îi nemulţumeşte doar plasarea lor la capătul nefavorabil al sistemului (e.g. înafara elitei), iar răsturnarea situaţiei i-ar transforma în cei mai aprigi critici.

Citește tot