România (etichetă)

Mutăm marfa

Suntem (am ajuns) o naţie de comercianţi, începem să semănăm cu turcii şi alte naţii, mai degrabă arabe, care produc foarte puţin şi mută marfa foarte mult, într-un stil specific puturosului din ţări prea calde ca să şi munceşti ceva, propriu-zis.

Nu comentez despre cât (de puţin) producem. Constat doar că, urmând firesc calea cea mai uşoară, românardul s-a transformat într-un samsar de profesie şi ocazie, totodată. De la notoriile şi haoticele boutique-uri şi nenumărate impex-uri, până la marile reţele de retail şi magazinele selecte de vândut hiperlux, a muta marfa de colo-colo, punând câte un adaos nesimţit deasupra, e noul mod românesc de a face „afaceri”. Nu că restul lumii diferă prea mult.

Citește tot

Circ mondenologic

Evident, nu sunt nici primul, nici singurul care se excită spasmodic pe tema asta. Sunt însă printre puţinii care nu mestecă rahat în timp ce vorbesc despre rahat. Nu-i aşa că-s masiv?

E fabulos de clar că media modernă nu e ea însăşi, adică profitabilă, dacă nu învârte fecala afacerilor mondene. Ce a mai făcut curva cutare, cine este ea, de fapt, cu ce se mai ocupă handilăul şef de galerie la Steaua, ce mai phute Pepe, cum stăm cu silicoanele, care ce mai vinde sau cumpără, cum mai devine cazul cu Vertu şi Veyron, design, măsline etc.. Aşa devin grăunţele de caca vedete. Aşa devin cei ce consumă aceste grăunţe vedete. Spre cetire prostimii, domenii odinioară rezervate specialiştilor au fost băgate în seamă ca felii de monden.

Citește tot

Politică, simplificată

Politică internă, vreau să zic, deşi conceptele sunt perfect scalabile planetar. Simplificată? Bineînţeles, altfel nu înghit, pentru că sunt sătul de bucătăria greţos „sofisticată” a saltimbancilor care gătesc felurile politice. Prin urmare, dacă voi, fraţi şi duşmani ai mei v-aţi extrage extremitatea cefalică din posterior (capul din cur, dacă nu s-a înţeles), aţi deveni perfect capabili de a realiza că tot ceea  ce se numeşte „politică” în România se reduce la o ciorcăială eminamente deprimant de simplă. Aşa a fost dintotdeauna. Să oficializăm fenomenul, aşadar.

Citește tot

Nicolaescu revine

Cu toată inconştienţa şi nesimţirea cu care ne-a obişnuit.

Cică a fost el în Anglia şi a întâlnit medici, care, „comparativ, pe nivelul de trai”, stau cam la fel ca în România, ba chiar, ce să vezi, e doar mirajul străinătăţii şi banilor mulţi! Oamenii ăştia au ales să plece în Anglia, deşi le e cam la fel de bine ca în România, dacă nu cumva mai rău.

Nu pentru că în România au salarii de mizerie, nu pentru că în România lucrează în condiţii mizerabile, iar societatea îi priveşte ca pe duşmani, nu pentru că mafia posturilor din spitale face regula şi nu pentru că România are un ministru al sănătăţii care în Anglia, a propos, ar fi de râsul presei şi societăţii şi n-ar fi făcut politică.

Citește tot

De neconceput

La români, „de neconceput” şi-a pierdut înţelesul. S-a transformat în „orice-i posibil în România”, spus cu un zâmbet amar care numai latura pozitivă a expresiei n-o sugerează. De exemplu, a fi politician şi semianalfabet, simultan, e „de neconceput”. Sau, mai bine, a face politică şi a fi cercetat penal, e „de neconceput”. Într-o societate întreagă la cap. La noi, se emite un surâs amărui şi apoi vorbele „bine, mă! La noi orice-i posibil.”

Citește tot

Nu vota

Am evitat exclamaţia. Tocmai pentru că nu ţi-o arunc în faţă, disperat. Ţi-o spun molcom şi prieteneşte, după ce am răsucit-o pe toate părţile. E finală şi imuabilă. Nu zic că eşti prost dacă votezi, îţi voi spune doar că o faci degeaba.

Pro-vot

O colecţie de sofisme, inferenţe şi pure stupizenii adunate din prostime, de la leptoi şi negustori de marfă politică.

Argumentul suprem al oricărui partizan al votului cu orice preţ e unul perfect imbecil: dacă nu votezi, n-ai ce comenta. Nu, puţinule la minte, dacă nu plătesc dări la stat n-am ce comenta. Şi şi-atunci am ce comenta.

Citește tot

Antireclamă şi competiţie

După cum am zis, momentan sunt medic în Anglia, relevantă pentru articolul ăsta fiind partea cu Anglia. M-am gândit că, în timpul liber, aş putea scrie şi despre ţara gazdă, în general, despre ceea ce văd şi trăiesc pe aici, din perspectiva veneticului.

Am văzut, la noi, multă lume ofuscată pe faptul că reclama electorală a PSD o imită pe cea a PDL, de exemplu. Ofuscată rău, „nu se face aşa ceva” etc., de parcă ar fi vorba de literatură, nu comerţ ordinar. Eu cred că se face, având în vedere că produsul politic e tot un „produs”, mai bun sau mai prost şi, din păcate, nimic mai mult. Nu mai zic de contrarea Obama – McCain.

Citește tot