România (etichetă)

Critica vaccinului anti-H1N1

Un articol din literatura de specialitate

Am mai scris despre gripa porcină şi vaccinul anti H1N1, destul de în contra opiniei oficiale a unor specialişti români (în frunte cu dubiosul Streinu-Cercel). A venit momentul s-o fac din nou, incitat de editorialul din 14 ianuarie al British Medical Journal (BMJ): H1N1: intrând în faza recriminării.

Trebuie citit, iar pe mine mă scuteşte de enunţarea unor îngrijorări, pentru că sunt foarte bine expuse în el. De la concluzii pe marginea datelor epidemiologice, la interesele comerciale din industria farmaceutică şi la îngrijorarea privitoare la implicarea nedeontologică a unor medici, cu legături neclare şi/sau incorecte cu factorul comercial.

Citește tot

Circul democraţiei, la apogeu

Presa transmite evenimentele ca la „Fotbal minut cu minut”. Are dreptate, în mizeria ei. Asta şi este, electoralul proces românesc: un scârbavnic meci de fotbal, de la stil la miză. Nu trebuie să fii expert – căcat, nici măcar vag instruit în arta manipulării ca să te uiţi câş la toată împuţiciunea asta de spectacol. Eh. Voiam să nu serbez sfârşitul alegerilor cu un scuipat scris.

Citește tot

Votul ca anxiolitic

Circul electoral la români (şi evident, nu numai) a ajuns să aibă valoarea unei doctorii de cap. Odată cu apropierea momentului ritualului de la urnă, tot românul, ăla care a furat de la stat tot anul, care n-a muncit nici dacă ar fi avut ce, care şi-a aruncat la gunoi zilele în faţa televizorului şi-a înghiţit tot rahatul posibil azvârlit de către animalele politice, românul care s-a plâns de dimensiunea prăpastiei care-l desparte de Germania, da, tot românul ăsta, alături de tot românul celălalt, normal la cap, alcătuind cca. 1% din populaţie, dă într-un amok atât de pârdalnic încât a lua pastila votului devine necesitate imperioasă.

Citește tot

Mentalitate de sclav

Ştii că eşti un ţăran atunci când adulezi exact oamenii care, fix acuma, în minutul ăsta, te prostesc şi-ţi iau ceea ce ai.Matt Taibbi

Articolul citat care nu mai e online e relevant, în cea mai mare parte, pentru SUA, însă ultimul paragraf vorbeşte la scară universală. Care scară, surprinzător, include şi România. Bine, ştim cu toţii că singurii domni adevăraţi sunt ţăranii, după cum intuim că nu există domni adevăraţi. Ştim şi respectăm ţăranul, ceea ce nu trebuie însă să ne facă să credem că ţăranul e dezideratul ultim în orice evoluţie socială posibilă.

Citește tot

Transfăgărăşanul la Top Gear

Pe vremea lui Ceauşescu (mai ţineţi minte, dragi neprieteni, cum scriau ziarele „ceauşescu”, cu „ceauşescu” mic adică, în loc de „Ceauşescu” mare, după lovitura de stat din ’89?), poporul român, care încă exista, a petrecut patru anişori în întreprinderea de a trage 150 de kilometri de şosea prin miezul Făgăraşilor. Fără bechteli, fără credite private, fără idioţi cu nasul pe sus la „Transporturi”, fără gălăgie şi gargară. Şi-a ieşit o chestiune perfectă şi, mai ales, funcţională. Are peste 30 de ani şi, da, e bun şi azi.

Citește tot

Crin Antonescu

Naivitatea disperată cuplată cu aroganţa semidoctă a românului cu pretenţii (i.e. are blog, se dă pe net, emite judecăţi în aria politicului şi pe tăpşanul socialului) nu încetează să mă perplexeze. Netul pre-electoral musteşte de foraje de opinie pe tema votului. Crin Antonescu, un ilustrisim reprezentant al partidului de tristă factură care este PNL-ul, se află în topul preferinţelor.

Citește tot

Şi eu, care credeam

Merg pe stradă. Obosit de gânduri şi plictisit de atenţia cu care trebuie să străbat mulţimea. Merg cu capul în jos, mai mereu, resemnat şi bleg. Arareori îmi îndrept atenţia înainte, mai mult pentru a evita coliziuni sau întâlniri cu consumatori de energie. De o vreme însă, trebuie să fiu mai atent, pentru că pe strada mea zilnică s-au produs peste noapte câteva corturi din alea jenante (199,99 lei bucata, la Metro), sub fiecare încăpând câţiva tinerei plini de tupeu şi 2 boxe ce urlă muzică electorală. A început campania pentru semnături de potenţial preşedinte pentru România. Curiozitate! Aceasta proprietate ce nu-mi dă pace, ce mă bagă în belea! Ridic privirea, deci. Şi mă hotărăsc la un experiment social.

Citește tot