România (etichetă)

România, o crimă cu premeditare

Scriam acum aproape un an despre imposibilitatea auto-salvării României, într-o formulă structurată care îmi aminteşte că-mi păsa suficient. Îmi păstrez poziţia şi sunt încă de acord cu alter ego-ul mai tânăr cu aproape 12 luni. Cu o singură excepţie: promovam teza unei posibile salvări extrinseci, adusă de un potenţial arbitraj din partea organismelor UE. Greşeam grosolan.

Citește tot

Ce nu-i bine cu mine?!

Iată o întrebare pe care obişnuiam să mi-o adresez, îngrijorat, când eram în creştere. Fizică şi spirituală. Mi-o puneam de fiecare dată (pun intended) când o seamă de inşi din anturaj se excitau elitisto-penibil pe marginea unor chestiuni care, aveam eu groaznica impresie, îmi scăpau prin aceea că nu găseam nicicum mijlocul de a adera la ele. Groaznică pentru că vânam avansul personal în materie de cultură ca metodă de înaintare spirituală, groaznică pentru că, mic (petit) fiind, îmi părea că ar trebui să savurez şi eu asemenea chestiuni, aparent atât de dezirabile.

Citește tot

Prototipul curvei proaste

“Cand Kermani mi-a propus să fac sex cu el pentru a castiga premiul, am acceptat oferta, deoarece sora mea e bolnava de cancer [!?!] si avem nevoie de bani. In prima noapte m-am culcat cu Kermani, iar In cea de-a doua, m-a trimis să fac sex şi cu patronul hotelului. Credeam ca o sa primesc titlul de Miss şi banii, de aceea am fost de acord, însă la finalul concursului nu am câştigat nimic.”

Comentariile prisosesc.

Spiru Haret şi scârba de intelectualul român

Acest adevărat Harvard românesc, Universitudinea „Spiru Haret” e miezul noii demonstraţii de impotenţă, incompetenţă şi, în ultimă instanţă, de tragere pe cur a acestei glume deochiate care este statul român. Nimic nou. În schimb, în timp ce mă râdeam eu pe mine însumi net pe tema asta, un nume propriu mi se impuse subliminal, cu forţa recurenţei: Gâf-Deac. Ioan Gâf-Deac. Cercetai.

Citește tot

Mafia universitară şi locuinţe pentru doctori

Am acuzat grupurile de interese din universităţi pentru problemele sistemului medical românesc. Mafia universitară. Toată lumea îi intuieşte prezenţa şi proporţiile. Lumea nici măcar nu se mai întreabă dacă e reală sau nu. Mafia universitară a devenit o realitate sumbră, acceptată şi chiar asumată inconştient, cu tipica amărăciune dezabuzată a românului.

E trist că un mediu care se presupune a fi extrem de rafinat şi benevolent a devenit o afacere veroasă, condusă de oameni care n-ar avea ce căuta în templele cunoaşterii. Care nu mai sunt nici ele ce-au fost. Bani, bani şi iar bani. Care e atunci diferenţa dintre un profesor universitar şi un valutist, întreb?

Citește tot

The Failed States Index 2009

Q: What does „state failure” mean?

A: A state that is failing has several attributes. One of the most common is the loss of physical control of its territory or a monopoly on the legitimate use of force. Other attributes of state failure include the erosion of legitimate authority to make collective decisions, an inability to provide reasonable public services, and the inability to interact with other states as a full member of the international community. The 12 indicators cover a wide range of elements of the risk of state failure, such as extensive corruption and criminal behavior, inability to collect taxes or otherwise draw on citizen support, large-scale involuntary dislocation of the population, sharp economic decline, group-based inequality, institutionalized persecution or discrimination, severe demographic pressures, brain drain, and environmental decay. States can fail at varying rates through explosion, implosion, erosion, or invasion over different time periods (FAQ & Methodology) (sublinierile îmi aparțin)

Rezultatul colaborării dintre Foreign Policy şi The Fund For Peace, The Failed State index se află la a cincea ediţie. România e încadrată la borderline (scor 61.3; la scor 60 încep bubele), într-o vecinătate destul de tristă, ca de obicei.

China democratică, România comunistă

China

Foreign Policy publică O istorie alternativă a Chinei, articol incitat de publicarea memoriilor lui Zhao Ziyang, secretarul general al Partidului Comunist Chinez (PCC) din perioada micro-revoluţiei din Piaţa Tienanmen, acum 20 de ani. Zhao a fost îndepărtat de la putere de către ai săi, datorită tentativelor persistente de negociere cu revoluţionarii pe cale paşnică, iar sub conducerea lui Deng Xiaoping tancurile şi armata şi-au făcut treaba. Cum ar fi arătat China azi, dacă Tienanmen ar fi fost un succes? Ca România.

Citește tot