România (etichetă)

Internetul românesc – nivel

E de clasa a patra, nevoi speciale. Făceam curat prin inbox, când am dat peste un newsletter mai vechi de la trafic.ro, intitulat promiţător Topul cuvintelor cheie pe anul 2008, pe care îl păstrasem ca referinţă. E jale. Topul ăsta e bun pentru că reflectă o mentalitate în oglinda digitalului.

Şi spicuim de pe primele locuri, cu numărul de hit-uri inclus, (nu înainte de a nota că cel de pe primul loc e extrem de mult în faţă, conform legii lui Zipf – ceea ce e foarte important pentru a înţelege justeţea celor de mai jos fără a studia prea detaliat întreg topul), la:

Citește tot

Sună ieftin Anglia-România

Sun acasă

Ca orice român plecat recent, care are de ţinut legătura cu seniorii familiei, pentru care programele de instant messaging şi chiar email-ul rămân mistere de nepătruns. Am de dat telefoane în România, din Anglia, aşadar.

Oferta de telefonie în Anglia e una acerb concurenţială, pentru că aici capitalismul nu e o punere în scenă de formă, ci (cruda) realitate socio-economică. Sar peste sondarea unei întregi grămezi de oferte şi ajung la soluţia pe care am adoptat-o de două luni încoace, poate e bună şi pentru alţii, în aceeaşi situaţie.

Citește tot

Business Magazin loveşte din nou (un newsletter în plus)

Se pare că nu pot să scap de Bişniţ Magazin, domnule! Primesc de la un amic:

***: comentariu 4, ultima linie: http://www.businessmagazin.ro/opinii/deschideti-granitele.html?5544;4252726 :))

Unde găsesc:

a) un articol al aceluiaşi vesel năpârstoc Hostiuc, la fel de ca nuca-n perete ca de obicei

b) comentariul 4, ultima linie:

p.s. cu cine trebuie discutat ca sa incetezi odata cu articolele; sa nu mai scrii?

Citește tot

De bine, despre România

Aproape că m-am hotărât să nu mai scriu despre România, există destule alte lucruri de care sunt sătul, mai vrednice de a pierde vremea. Cu toate astea.

Motivul pentru care nu mă opresc îmi demască slăbiciunea: nu mă pot opri din a iubi acest pământ, strâns cum sunt în plasa unor amintiri de invidiat, fără putinţă de scăpare. De aceea urlu către România, scuip acid în fruntea puţinilor români rămaşi, cu ura reflexivă a celui îndrăgostit. De aceea sunt mai frustrat decât Sisif atunci când ceea ce era al meu e acum al feluritelor stârpituri. Şi, mai ales, mi se aşterne o ceaţă sângerie peste priviri atunci când mă uit la noi, la toţi, sacrificându-ne ca nişte idioţi, unor maimuţe.

Citește tot

Vodafone…

Am vrut să-mi plătesc factura Vodafone online:

MyVodafone Failure

Mulţumesc mult, din nou. Pentru puţin, ştiu, lăsaţi. Tarife nesimţitorii, suport online de cocoa, SMS spam gârlă. De ce mai stau la Vodafone?

A, da. Pentru că e similar şi la celălalt mare gigant al telecomunicaţiei mobile. Pentru că, în România, şi Vodafone, şi Orange, şi restul, nu mai sunt brand-urile respectabile din civilizaţie, pentru simplul fapt că pot. Cred că nici lor nu le vine să creadă ce tare pot.

G-20 Londra 2009

G-20 Londra 2009Dacă ai urmărit întâlnirea (pardon, summit-ul…) de la Londra pe CNN, BBC sau SkyNews, e posibil să fi rămas cu ceva. Pentru că ăia au transmis-o din perspectiva participanţilor, adică a celor printre care România nu se numără. Îţi vine aşa, ca o revelaţie, dacă nu te uiţi la idioţeniile lui Gabriela Vrânceanu-Firea, ale buletinelor de ştiri româneşti şi ale restului comentatorilor de două parale de pe la noi – suntem pe nicăieri.

Citește tot

Denumirea comună internaţională (DCI) a medicamentului şi medicii români

Pill ManAm citit azi despre împotrivirea medicilor de familie faţă de iniţiativa de a-i obliga să scrie în reţete denumirea comună internaţională (DCI) a medicamentelor. Dr. Astărăstoae se declară, de asemenea, împotrivă, cică ar fi periculos, în România… Argumentele lipsesc, din câte văd, cel puţin în acea sursă. De ce ai fi împotriva unei forme de standardizare  acceptată şi încurajată pe plan mondial?!

Citește tot

Biletul unic de trimitere pentru serviciile medicale

Am citit despre el azi, în presă, cu zâmbetul amar al celui care a văzut hârţogăria birocratică medicală din România schimbându-se la faţă de zeci de ori (literalmente), în timp ce serviciile medicale în sine continuau să se degradeze calitativ, fără oprire.

Vechiul bilet de trimitereO altă formă de a nu face nimic concret pentru rezolvare problemelor reale ale sistemului medical românesc, o nouă revărsare emetizantă de limbaj de lemn („ordin comun” al Ministerului Sănăţii şi CNAS, ameninţarea „vinovaţilor” care nu vor respecta întocmai „prevederile” etc.).

Citește tot

Românii la şcoala străinătăţii

Preludiu

Voi fi scurt. Dar, cel puţin, gros. Românii au fost minţiţi şi sacrificaţi ca proştii, de-a lungul unui număr (mult prea mare) de ani, şi proşti au rămas. N-o lua prea personal.

Săltaţi din mocirlele medievale direct în post-consumerism, traversând în beznă jumătate de secol, compatrioţii mei n-au avut parte niciodată de şcoala meta-istorică a firii ca popor. În consecinţă, cetăţenii statului român, odinioară cunoscuţi sub denumirea de români, n-au habar despre ceea ce înseamnă a fi un popor. Vina aparţine leptointelectualilor. Hei, dar cine mai stă să socotească? Vremea socotelii a trecut.

Citește tot