România (etichetă)

Marş, câini de oameni!

Urăsc câinii. Şi pe ăia vagabonzi şi pe ăia din spatele gardurilor. Dar, mai ales pe ăia vagabonzi: pentru că-s urâţi, murdari, puturoşi şi unsuroşi, cu câte un ochi de-abia deschis din cauza infecţiilor supurante. Orice intâlnire cu un câine vagabond îmi orientează consumul de resurse înspre atenţie, încordare, coordonare, in caz că-i nevoie să fug.

De aceea, când văd un câine, nu mai văd prietenul omului, ci un ansamblu de oase, muşchi, ochi, blană, dinţi, mai ales dinţi. Totul infectat.

Citește tot

Dialog si pumn

Drama intelectualului roman este aceea de a scrie. Mai degraba, dorinta de a scrie duce la aparitia dramei, in toate aspectele ei. Din pacate, la atat se rezuma chinul lui. Nu cred ca asta poate fi o solutie pentru a-i face pe romani oameni (din ne-oameni, asa cum sunt acum), oricat de imbietoare este dorinta. Regret ca, asa cum merg lucrurile in Romania, mi se confirma cu amar (desi, recunosc, avusesem o scurta perioada de naivitate in care credeam altfel), faptul ca nu poti dialoga cu omul prost si incapatanat, decat pe limba lui. Adica pe intelesul lui. Iar el nu intelege decat faptul simplu ca, atata vreme cat e in picioare, are dreptate. Singura modalitate de a-l convinge fie ca nu are dreptate, fie ca ar trebui sa se gandeasca si la alte posibilitati este sa-l pui la pamant, sa-l lasi la pamant, constient ca e la pamant. Fizic.

Citește tot

Sfaturi de criză

Ai observariat cum informările „oficiale” care te sfătuiesc legat de criză, sunt, de fapt, menite să-i scutească de neplăcerile recesiunii pe alţii decât pe tine, amărăştene? Normal că nu, tu încă crezi că anul ăsta România are creştere economică de 2-3%. Că nu e criză, că e destul de fain, că greul e pe americani, englezoi, alţi fraieri. Mda. Frăţioare, ai dreptate. Nu se cheamă criză ceea ce te aşteaptă. Se numeşte recesiune. E mult mai naşpa, asta. Aşa că, nişte sfaturi dezinteresate de la unchiu’ Sicovitol, că nu-l doare gura.

Citește tot

Bazaconiile lui Bazac

N-am să expun o părere personală despre ministrul Bazac, am să spun doar că nu trebuie să fii mare cunoscător de oameni pentru a-i citi spaima din priviri. E normală. E un Ministru al Sănătăţii care nu e nici medic (decât în măsura în care naşul lui Irinel Columbeanu e stomatolog), nici geniu managerial. E spaima normală a unuia de la care există aşteptări şi care n-are destulă competenţă cât să-şi dea seama dacă sfetnicii îl sfătuiesc „de bine”. De unde ezitările, bâlbele şi un mandat care va fi de sacrificiu.

Citește tot

Problemele sistemului medical românesc

Spital mizer

Un confrate care, spre deosebire de mine, nu-şi rezervă confortul anonimatului şi căruia îi acord întregul meu respect, scrie o scrisoare deschisă ministrului sănătăţii, în care vehiculează idei admirabile, cu un curaj remarcabil. Forţa scrierii sale constă, în primul rând, în faptul că aparţine unuia din tranşee, unuia care munceşte în medicină, unuia care ştie ce înseamnă să fii medic, nu conţopist, politician sau scandalagiu (pitit sub eticheta de „jurnalist”).

Citește tot

Oana Roman şi Wizzair

Oana Roman e o nesimţită profitoare. Această Mesia a românaşilor sechestraţi zilele astea în aeroportul din Luton  (Anglia), de lunea asta încoace, pe bază de zăpezi din cauza cărora s-au anulat cursele Wizzair spre Cluj, Timişoara, Bucureşti, precum şi cursele de autobuz şi taxiurile dinspre aeroport, este o rapandulah trendensis. Indubitabil.

Copilul vacii se cacă pe ea cu indignare de tip sfânt, despre cum Wizzair nu vorbeşte cu pasagerii rămaşi pe drum şi, atenţie, porcii de Wizzair nu au dat oamenilor (inclusiv ei, că e om şi ea, în ciuda aparenţelor), voucher-e de hotel! Doamne, cât de rău e să fii prost. Şi prost, şi nesimţit, şi profitor. Femeie, Wizzair e o companie aeriană low-cost. Ştii ce e aia?

Citește tot

Diplome medicale dubioase

Mă ţin la curent cu ceea ce se întâmplă acasă, în lumea medicală. Poate aflu că, după blocarea posturilor din spitale, deştepţii care ne conduc au inventat şi vreun lucru util, poate au hotărât să epureze Universităţile de mafioţii datorită cărora unul ca mine a trebuit să-şi părăsească ţara ca să-şi poată face meseria. Poate, cine ştie, mă pot întoarce.

Normal, dezamăgire, doar o ştire despre mafia universitară medicală care a făcut cu diplome de studii medicale o grămadă de şarlatani, în Italia. Chiar citind aceste vorbe, nu vei realiza, probabil, enormitatea expresiei „mafia universitară medicală”, împreunând trei cuvinte care n-ar avea ce să caute în aceeaşi propoziţie, în orice loc normal. Chiar dacă îţi depăşeşte capacitatea de comprehensiune, această entitate există. De ea am fugit.

Citește tot

Medici insuficienţi, posturi blocate. Logică de fier

Cretinii (îmi cer scuze pentru că sunt incapabil de a mai folosi eufemisme, şi poate chiar eufemismele ne-au adus în starea deplorabilă în care suntem) care conduc România către dezastru, implacabil, au găsit soluţia economisirii banilor publici: blocarea posturilor din spitale.

Dincolo de evidenta lipsă de judecată (de fapt stupizenie crasă şi rea-voinţă, ce s-o mai lungesc) din spatele acestei măsuri, mă uit de peste graniţă, mereu cu speranţa unei reîntoarceri, pe care o înăbuş perseverent, şi-mi aduc aminte de ce am plecat. Nu am nervi nici măcar pentru a critica la obiect treaba asta. Sunt efectiv sătul şi îngreţoşat de nepăsarea, incompetenţa, şmecheria şi nesimţirea celor care ar fi trebuit să ne slujească.

Citește tot