Ţărănoii

Ador ţăranul

Ce tot zic eu aici? Sunt un ţăran, în sufletul meu. Iubesc ţăranul autentic, caracterul şi vitalitatea lui, mâinile lui muncite. Iubesc locul în care trăieşte şi curăţenia în care şi-l ţine.

În cele ce urmează mă refer strict la ţărănoi, o subspecie al cărei nume implică nemeritat şi nedrept ţăranul.

Ţărănoiul

Animal hibrid şi grotesc, ţărănoiul se trage, ca mulţi dintre noi, de la ţară, însă se află suspendat între cele două tradiţii, rurală şi urbană, ca lighioana de o prostie şi nesimţire remarcabile ce este. Plecat dintre codaşii satului, ăia pe care nici consătenii nu-i pot suporta şi îi ţin de „puturoşi”, „bandiţi” şi „haimanale”, ţărănoiul vine la oraş, întotdeauna cu impresia că vine la „mai uşor” şi întotdeauna cu aere de şmecher, din prima.

„Când eşti în Roma, te comporţi ca romanii”

Maximă complet străină ţărănoiului, pe cât este de înţeleaptă. Ţărănoiul spurcă albul Romei cu mizeria lui, strică faţa oraşului cu apucăturile lui de ciurdar (ignobilă îndeletnicire care, la ţară, nu cade pe fruntaşii locului) şi oripilează locuitorii cetăţii cu comportamentul său de animal murdar şi obraznic.

Îl ştii. Poartă maiou pseudo-Armani şi lanţ de aur, cercel super-cocalar potrivit ca nuca în perete cu moaca lui de oligofren, pantofii ascuţiţi din lemn de crocodil. Se ţine domn şi pute. La propriu, îi put picioarele şi subţioara pe transportul în comun şi pe stradă. Se uită la toată lumea cu o superioritate permisă de convingerea sa absolut naivă că toţi cei din jur trebuie că au plecat exact din locul din care a plecat el, doar că au ajuns cu vreo două zile mai devreme la oraş. Toţi cei din jur au feţe de fraieri, care n-au şcoala vieţii şi nu se ştiu descurca, sunt fraieri de asfalt pe care „i-a prostit atâta şcoala”, cum se zice pe la ţară.

E agresiv şi afişează o atitudine oricând gata de contact fizic. Rânjeşte ca o hienă, provocator, abia aşteptând să împartă nişte pălmoace, cu negru sub unghii. Vorbeşte tare, vulgar şi cu accent ruralo-romulan. Emană o grosolănie neverosimilă şi intimidantă; adesea, prin preajma femeilor, pare un viol ambulant aşteptând să se materializeze. Parazitează oraşul cu o sete care nu-i pemite să apuce să se mire că îi merge – la ţară ar fi luat-o peste bot, demult, de la vreun preacinstit bade sătul de mizeria lui.

Uneori e student. Da, ştiu, e de-o tristeţe nespusă treaba asta. Dar e reală. Uneori (dar nu araraeori), e student. Se duce la „facultă” să ia o „hârţoagă” ca să se „şteargă la cur cu ea” după ce termină, că „dacă nu eşti şmecheros po’ să ai tătă şcoala”. E student în complicitate cu mafiosi universitari, care primesc pe absolut oricine, dacă plăteşte.

Mi-au distrus habitatul

Ţărănoi. Umblând pe străzi, niciodată singuri, mereu câte minimum doi. Gălăgioşi, grosolani, vulgari. Puţind. Văcari cu hair design şi cercel à la Beckham. Creaturi fără rost. Paraziţi indiscreţi. Fluieră după femei. Se uită pieziş la lume. Au mici afaceri imobiliare, pornite de la „pământu’ ăla de-l vându tata”. Au maşini de 15 ani, tunate, încă cu numere de Germania sau Austria. Au femei care înjură ca la uşa cortului şi strigă pe stradă că tocmai s-au întors din Spania.

Îmi strică pacea, îmi pătează oraşul, şi-aşa greu încercat.

Cocalarul e superior

Deşi la fel de vrednic de scuipat, cocalarul e ceva mai sus în grila evoluţiei. Ăsta măcar e animal urban, mai ştie şi ţine două trei reguli de civilizaţie şi igienă elementară. Starea de cocalar e dezideratul suprem al oricărui ţărănoi. Orice ţărănoi se visează cocalar. De fapt, cocalarul e şi singura fiinţă pentru care ţărănoiul are un oarecare respect, ca pentru un mentor.

Dorinţă finală

Băieţi (şi fete), ţărănoi, marş înapoi, că vă strigă coasa şi iubirile greţoase pe sub sălciile de pe vale. Lăsaţi Roma să respire.

(5,00 / 3 evaluări)
Loading...

5 comentarii la “Ţărănoii

  1. Da,domnule roman (din Roma)!!
    Mi-a placut nespus ceea ce ati descris d-voastra aici(cu atata acuratete) si aveti perfecta dreptate!!
    Extraordinar ce ma pot enerva aceste spacimene!!! Ah ce tare mi-ar place sa ma vad scapata de acesti taranoi, dar din pacate… ce poti sa le faci?? Ca eu una… ah ce i-as bate de sa le sune apa-n cap, sa nu ma uite-n veci! Dupa care, bineinteles, i-as trimite la coada vacii, de unde au plecat.
    Ma agreseaza verbal, ma agreseaza fizic, ma agreseaza vizual, ma agaseaza intelectual cu subcultura lor execrabil de gretoasa, MA AGRESEAZA si MA AGASEAZA!!
    Mars ma de unde ati venit, ca nu faceti nimanui un bine!! nici macar voua!

  2. Draga Ella, nu e vina lor. E rezultatul unui sistem. Degeaba bați unul, sunt cu nemiluita. Au exemple foarte bune în așa zisele elite ale țării, de la Președinte în jos (eram tentat să scriu cu literă mică). Orice popor este ca un copil, după cum orice conducător de țară e ca un părinte. Copilul face ceea ce vede la părinți (să ajungă și el mare). Când „părinții” vor înceta să mai fie convinși că dacă au bani, au și creier mai mult, sau (varianta a doua) când vom avea și noi unii pe care să-i merităm, situația va fi alta. Din păcate, asta nu se face peste noapte (Frederic cel Mare a făcut Germania și pe germanii de azi cu bâta, nu cu rugăminti și îndemnuri la civilitate).
    Dar, m-am cam aprins…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile