The 4-Hour Work Week (Timothy Ferriss) Review

Rezumat

O carte a cărei popularitate nu miră, însă care trebuie privită critic. Merită citită pentru că oferă câteva concepte utile, dar nu descrie un sistem coerent. Probabil prima lucrare din ceea ce va fi genul "self-help" al viitorului, remarcabilă prin aceea că trece drept exterioară acestui gen.

Durata lecturii ~ 6 minute

Verdict: 3.5 Stars (3.5 / 5)

The 4-Hour Work Week BookThe 4-Hour Work Week (Săptămâna de lucru de 4 ore) a fost apreciată în multe feluri şi fraze şi este deja celebră. Merită citită, iar recenzia care urmează se concentrează predominant pe cum lucrurile nu sunt ceea ce par a fi, ca de obicei.

Înainte de toate, The 4-Hour Work Week nu este atât un „manifest al stilului de viaţă mobil”, ci (subliniez apăsat) un manifest pentru întoarcerea la bun-simţ (în sensul de common sense), începând cu revizuirea radicală a cutumelor stilului de viaţă „clasic”.

Vei găsi extrem de puţine idei în această carte care să nu-ţi fi fost sugerate în prealabil de propriul bun-simţ, în măsura în care eşti înzestrat cu aşa ceva. Culmea este că, dacă nu eşti, această lucrare îţi va folosi prea puţin: iată-te aşadar prizonier al aceluiaşi notoriu cerc vicios.

Dacă ai din plin bun-simţ, ei bine, există şansa ca Săptămâna de lucru de 4 ore să-ţi pară mai puţin o lectură obligatorie, cât una plăcută la modul amuzant, pentru că vei citi despre ceea ce deja practici.

Oricare ar fi situaţia, şi dincolo de ea şi de hype-ul inerent oricărui exerciţiu de marketing de factură americană, citeşte această carte, pentru că are

Merite

Tim Ferriss reuşeşte să-şi sistematizeze frumos chemarea la bun-simţ prin reconsiderarea axiomelor; probabil ai deja, poate demult, intuiţia unei asemenea necesităţi. Dar n-ai sistematizat-o. Ferriss a făcut-o (americăneşte, deci mnemotehnic), în paradigma D.E.A.L. (Definition, Elimination, Automation, Liberation), reuşind să facă oul să stea în fund. A, că aşa ştiai şi tu… de-aia n-ai descoperit tu America.

Este foarte posibil să găseşti ceva util la fiecare secţiune din D.E.A.L. („util”, nu „nou”). Personal, găsesc ideile de la Elimination ca fiind cele mai seducătoare. Întregul nu apare însă excepţional de închegat sistemic, bănuiesc că la modul voit, lucrarea nu se vrea un manual tehnic, deşi se abţine cu greu de la asemenea veleităţi, pe alocuri.

Capitolele sunt presărate cu ziceri bine selectate (din perspectiva relevanţei) ale diverşilor oameni deştepţi – văd în asta unul dintre punctele forte ale cărţii. Plus, Ferriss aduce în modern şi adaptează principii clasice (de la filosofia stoică la legi statistice) într-un fel inspirat şi născător de inferenţe care aduc foarte tare, intuitiv de tare, a corect.

Public ţintă

Literalmente oricine, de la antreprenor la slujbaş, cu condiţia a) să fie nemulţumit de starea de fapt şi b) să fie dispus s-o schimbe. Însă, cum ziceam, marea majoritate a cititorilor se vor segrega la poli: cei care n-au realmente nevoie de cartea asta şi cei care o vor citi degeaba.

Puţini vor extrage foloase practice, imediate: aceia care n-au neapărată (!) nevoie de lectura asta, pentru că aproape (!)trăiesc deja fenomenul. Mă număr printre aceştia, şi, de exemplu, preiau fără preget conceptul de low information diet, pe care l-am salutat atunci când l-am întâlnit în carte şi aş fi vrut să am timpul şi concentrarea de a-l forja singur înainte de dezinfecţie (pe care am făcut-o instinctiv, pre-lectură – exact aici strălucește cartea lui Ferriss: sistematizează ceea ce ştii că trebuie să aplici, dar n-o faci pentru că n-ai conturat clar niciodată aceste lucruri triviale).

În rest şi la mijloc, masa de New Rich wannabes, care se excită pe net zilele astea pe marginea Săptămânii de lucru de 4 ore şi care continuă să se creadă mai deştepţi decât prevăd legile în vigoare pentru statutul lor. Aceştia sunt aceeaşi care se simt rotunzi şi sclipitor de superiori atunci când se uită de sus la The Secret (v. mai jos).

De la autor la lucrare

Dacă Tim Ferriss n-ar fi avut la centură realizările remarcabile extra-curiculare pe care are grijă să le enumere dintru-nceput (şi bine face) The 4-Hour Work Week ar fi ajuns No. 1 New York Times Bestseller aproximativ concomitent cu întâlnirea dintre privirea mea şi propria-mi ceafă (fără oglinzi şi alte efecte). Dar Timothy Ferriss este, neîndoios, un individ extraordinar, cel puţin în accepţiunea curentă a termenului.

Normal, separaţia autor-operă este mereu imposibilă. În anumite cazuri, alea în care marketingul e deosebit de virulent (şi care ţin de o anumită nişă, ştim noi care, aia cu self-help, self-development etc.), vorbim despre sudura dintre autor şi operă, care devin una.

Majoritatea marilor pereni s-au consacrat târziu sau postum. Fă calculele.

Cine se aseamănă se adună

Îl ştii pe Jack Canfield? Parcă? A, din The Secret, filmul acela mai jos de intelectul tău hiperpotent.Exact, Jack ăla cu Ciorbă de potroace pentru suflet (a.k.a. Chicken Soup for the Soul).

Jack Canfield, you are an inspiration and have shown me that it is possible to make it huge and still be a wonderful, kind human being. This book was just an idea until you breathed life into it. I cannot thank you enough for your wisdom, support and incredible friendship.Timothy Ferriss, The 4-Hour Work Week

Acuma, dacă eşti mare fan Tim Ferriss, The 4-Hour Work Week, în timp ce faci pe superiorul pe marginea The Secret, du-te te rog frumos la oglindă şi fă cunoștință cu un fraier.

Apoi, din nou, fă calculele. Concluziile te privesc.

Aplicabilitate în România

Paradoxal, ca orice lucru pe tărâm românesc, principiile sunt simultan complet nerealiste (unele) şi mai uşor realizabile decât în orice altă ţară (altele). De exemplu, lucrul (neproductiv) la distanţă e aproape regulă în România, unde cafenelele sunt pline de lume în miezul zilei, unde fiecare are câte-o treabă particulară cu duba firmei, unde puţini angajaţi chiar ştii ce şi pe unde fac opt ore. A-ţi încropi o afacere laterală în timp ce eşti angajat, în România, e fleur a l’oreille, strict din perspectiva timpului.

Pe de altă parte, a-ţi externaliza sarcinile cu $5-15/oră nu pare chiar aşa mare afacere ca şi când ai privi-o din America. Ca să nu mai vorbim de „încrederea” pe care o poţi acorda partenerilor de afaceri din ţară, ca să nu mai vorbim de piaţa din ţară.

Totuşi, în sumă, mare parte din cartea asta poate ajuta chiar şi (mai ales?) în condiţiile României.

Verdict

Recomand călduros lectura acestei cărţi, din motivul principal deja sugerat: constituie o hartă concisă, clară şi frumoasă (chiar) a traseului către comoara pierdută: bunul-simţ în viaţa profesională (şi nu numai). Îţi va folosi mai ales dacă ai bunul-simţ necesar.

Deşi are lipsurile ei (nu puţine şi nici mici), lucrarea compensează prin câteva accese de geniu practic, genul acela care te face să-ţi plezneşti fruntea de încântare (sau de masă, după caz).

Mai departe

The 4-Hour Work Week – site-ul oficial al cărţii şi autorului.

Cartea la The Book Depository – cartea cu transport gratuit global (recomand).

Cartea la Amazon – mai ieftin la momentul articolului, dar mă tem că plăteşti transportul.

Şi, chiar în stilul cărţii, comfort challenge pentru român: fă pasul şi cumpără cartea asta online. Riscul financiar e extrem de mic. Dacă-ţi acceptă cardul.

(5,00 / 2 evaluări)
Loading...

7 comentarii la “The 4-Hour Work Week (Timothy Ferriss) Review

  1. @ Sicovitol
    Mă feresc total de cărţi în genul “Cum să fii deştept citind cartea mea de deştept” sau “Cum să fii plin de succes citind cartea mea plină de succes”, ca să nu mai vorbim de alea care au pretenţia că demonstrează cum absolut toată lumea poate fi plină de bani. Alea scrise de mari autori gen Donald Duck Trump nici măcar nu se califică pentru discuţie. Toată această maculatură, care prinde extrem de bine la omul prostovan şi debusolat, are un lucru în comun, care pentru mine este semnul clar al idioţeniei şi care mă face să surâd în timp ce mă îndepărtez rapid: titlul. Titlul prea lung, adesea dublat de un subtilu cu litere mici, care explică într-o singură propoziţie intenţia (idioată a) cărţii. Aşa şi cu acest incredibil bestseller al lui Timothy Ferriss: dacă se mărginea la un titlu simplu şi eficient (The 4-Hour Work Week) atunci îmi stimula acel lucru ce lipseşte nepermis de mult oamenilor de azi (modern people): curiozitatea. Dar, nu, Tim a trebuit să adauge căcatul Escape the 9-5, Live Anywhere and Join the New Rich şi astfel să mă facă să-l neglijez on general principle. În fine, curiozitatea mi-a fost stârnită de faptul că recomandarea vine de la tine, iar scrierile tale pe netarhia m-au făcut să (cel puţin) tresalt. Voi încerca.

  2. La o analiză pedantă (după cum sugeram folosind principiul asocierii), da, cartea se poate înscrie în nişa odioasă.
    O recomand din motivele deja enumerate. Şi e o lectură uşoară, plăcută.
    Aş fi putut scrie o critică de două ori mai lungă, în loc de o recenzie relativ balansată, dar cu chestiunile astea cel mai bine e să extragi partea bună şi să ignori restul – altfel poţi da drumul la un site întreg anti. Anti-Ferriss, anti-Canfield etc., şi nu te alegi nici cu puţinul util cu care te-ai fi ales dac-o luai uşurel.
    (Sicovitol preferă anti-tot, superb, generic, dacă tot e să fie anti.)

  3. Marginalul trebuie mereu pus în discuţie. Prefer pierderea “puţinului util” dacă “restul ce poate fi ignorat” îţi consumă nejustificat de multă viaţă.
    În aproape altă ordine de idei, dă-mi voie să recomand o reală evadare din nebunia zilei: Delir.

  4. Iată, tocmai ai enunţat principiul „80/20” (de temelie în T4HWW), măiestrit de simplu, aş putea zice! Aşadar ai deja bun-simţ, deci s-ar putea să fii printre „cei care n-au realmente nevoie de cartea asta” (cuvântul cheie e „realmente”).
    Ca să fiu f. clarinet: în niciun caz nu e lectură obligatorie. Dar e, să zicem, foarte OK.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile