The Road Less Traveled (M. Scott Peck, M.D.) Review

Rezumat

O carte formidabilă, greu de lăsat din mână, care răspunde unor întrebări fundamentale într-un fel simplu și concis, și care oferă o înțelegere nouă și profundă a unor concepte esențiale din sfera umanului.

Durata lecturii ~ 5 minute

Verdict: 5 Stars (5 / 5)

The Road Less TraveledNu-mi aduc aminte de unde am aflat despre The Road Less Traveled (Drumul mai puțin umblat), subintitulată A New Psychology of Love, Traditional Values, and Spiritual Growth (O nouă psihologie a iubirii, valorilor tradiționale și creșterii spirituale), însă mă bucur enorm că am ajuns s-o citesc. Autorul a fost un medic psihiatru american, iar cartea a făcut istorie, devenind un titlu clasic.

M. Scott Peck își propune să facă redefinească concepte clasice și să stabilească o legătură între viața psihică și latura spirituală a ființei umane, folosind mijloacele tehnice ale psihoterapiei ca mediator. Dealtfel propria sa experiență ca terapeut conferă autenticitate lucrării sale, iar scopul său final este eliberarea cititorului din lanțurile care îl leagă fără a fi conștient de ele. Lucrarea este scrisă într-un stil accesibil, dar pătruns de maniera și rezerva specific academică, alternând prelegerea cu discursul amical și prezentarea de cazuri clinice.

Medicul psihiatru precizează de la început că, pe parcursul cărții, nu va face distincția între „minte” și „spirit”, deci nici între dezvoltarea mentală și cea spirituală. Tot acum avertizează că acest proces este unul complex, dificil și care va dura cât toată viața individului.

Cartea se împarte în patru secțiuni mari: Disciplina, Iubirea, Creșterea și religia, Providența.

Printre ideile valoroase în secțiunea Disciplină se numără evidențierea rolului importanței cultivării abilității de a accepta întârzierea recompensei la fiecare pas, rolul extrem de important al genitorilor, importanța extremă a cultivării responsabilității și adevărului.

Un concept remarcabil este acela de bracketing, pe care l-aș traduce cel mai sugestiv cu „a te pune în pielea altuia”, deși „a te pune între paranteze” poate fi la fel de potrivit. Această tehnică presupune abandonarea temporară, voluntară și controlată a întregului sistem propriu, în fața unei anumite situații sau fenomen („punerea sinelui între paranteze”), în scopul de a câștiga o perspectivă imposibil de obținut în caz contrar. De exemplu, renunțarea temporară dar totală la orice idee, părere sau sentiment propriu legat de, să zicem, o anumită activitate, pentru a o putea re-cunoaște, posibil mai bine sau mai profund. Strategia „punerii între paranteze” este exact antidotul la găunozitatea și fixismul care la atâția vine cu vârsta (și mă refer la 30, nu 60+).

Capitolul Iubirea are marele merit (imens, după părerea mea) de a da o definiție coerentă Iubirii și mai ales de a desființa aberațiile cu care cultura populară, prin mass-media, a înconjurat conceptul iubirii.

În sumar, iubirea nu înseamnă:

  • a te îndrăgosti/starea de a fi îndrăgostit
  • dependență
  • sacrificiu de sine
  • senzație/sentiment/sentimentalism

Toate acestea sunt explicate magistral pe parcursul secțiunii, pe parcursul unor pagini pe care le consider de-a dreptul revelatoare în privința naturii umane, relațiilor dintre oameni și abundenței concepțiilor greșite pe baza cărora funcționează societatea modernă (și care, aș adăuga, sunt menținute vii și alimentate în continuu, în scopuri industriale).

Și iată definiția iubirii, conform doctorului Peck:

Voința de a-ți oferi sinele în scopul de a hrăni creșterea spirituală proprie sau a altuia.

Este o definiție profundă, care merită (și capătă) explicații îndelungi. Este însă deosebit de potrivită și funcțională, o dată integrată în restul cărții, și este compatibilă și cu iubirea de sine, ceea ce are o importanță psihologică extremă. Restul secțiunii detaliază trăsăturile și mecanismele iubirii. Ca exemplu inedit, aflăm de ce, conform acestei perspective asupra iubirii (foarte sănătoase, în opinia mea), nimeni nu poate pretinde că-și „iubește” animalul de companie fără a face dovada unor alte tulburări.

Creșterea și religia debutează cu un enunț fabulos: toată lumea are o religie, chiar dacă acest fenomen nu este larg recunoscut ca existent. Și continuă și mai siderant: știința este o religie, pentru că este o viziune de o complexitate considerabilă asupra lumii, cu un număr de dogme majore, ca de exemplu: universul este real și prin urmare reprezintă un obiect valid pentru examinare; examinarea universului este utilă pentru ființele umane; universul are sens – adică se supune anumitor legi și este predictibil etc. – știința este religia scepticismului și este religia pe care trebuie s-o adoptăm toți, pentru că atitudinea științifică este cea care permite transformarea experienței personale din microcosm (experiențele copilăriei, cultura și dogmele locale, jumătățile de adevăr instilate de către părinți etc.) în experiența personală din macrocosm.

Un număr mult prea mare de indivizi trăiesc cu credința că nu sunt spirituali pentru că nu merg la biserică și sunt sceptici. Acestora M. Scott Peck le spune că au o religie, și încă una profundă: adorarea adevărului.

Cartea se încheie pe terenul alunecos (pentru un om de știință) al Providenței. Unde autorul se găsește el însuși la vremea incertitudinilor și întrebărilor. Conceptul este introdus prin intermediul ideii de miracol, de exemplu miracolul sănătății (cu cât știi mai multe despre cum funcționează omul fizic, grație religiei care este știința (sic!), cu atât mai mult realizezi că sănătatea este într-adevăr un fenomen miraculos), iar ulterior prin apelul la teoria entropiei. Apoi medicul încearcă să sistematizeze Providența, și face o treabă foarte bună, într-o secțiune care merită citită pe nerăsuflate.

The Road Less Traveled, scrisă în 1978, este o bijuterie a cărei ignorare consider că reprezintă o mare pierdere, nu numai pentru cel care dorește să evolueze, ci pentru oricine știe citi – această lectură este cu adevărat una dintre cele câteva dintr-o viață care ți-o marchează profund.


Titlul traducerii în română este Drumul către tine însuți, adică o succesiune de cuvinte cu un iz de New Age în varianta penibilă, cu un sens total diferit de Drumul mai puțin umblat, așadar nu vă pot recomanda sub nicio formă o traducere care probabil are prea puțină legătură cu ceea ce a scris autorul. Că așa e pe la noi, traducătorul e mai presus de autor și sluga de stăpân.


Read this review in English: The Road Less Traveled (M. Scott Peck, M.D.) Review

(5,00 / 3 evaluări)
Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile