Traian Băsescu

Dacă tot am început cu dreptul, cu Crin Antonescu, stârnind umorile unor partizani oligofreni, de ce n-aş păşi demn în continuare? Fair-play is my middle. Name. Dau în toţi. La grumaji, la scântei. Să-l desluşim pe Traian Băsescu. Traian Băsesco. Traion Băsescu. În fine.

Traian Băsescu este bradilalic. Sau bradiglosic. Cum preferi. După cum este portretizat prin caricaturizare specifică de către majoritatea comicilor vorbitori, ceea ce nu e degeaba. De regulă, asta sugerează că este şi bradipsihic. În alţi termeni, ca să nu sucombi prost, cetitoriule, vreau să zic că elevul Băsescu Traian gândeşte lent. Judecă vâscos. Încet. Ce să mai: nu-l prea duce bila, cel puţin nu în timp real.

De unde şi mirarea colosală care mă încearcă atunci când sunt tentat să aflu, având ca sursă groapa de gunoi, că Băsescul ar fi un fin complotist, un abil intrigant şi un maestru (de tip master) jucător (de tip player). Co-lo-sa-lă. Pentru că trebuie să fii complet dement ca să ajungi să crezi că Băsexu poate fi suspectat de inteligenţă de speţă machiavelică, ba chiar de orice nivel de inteligenţă deasupra celui necesar supravieţuirii şi perpetuării oricărei creaturi vii, în general: papa, pipi, caca, nani.

Nu. Traian Băsescu este un om a cărui simplitate descurajantă e egalată doar de o răutate intrinsecă inegalabilă decât, poate, de către un negustor veneţian evreu. Medieval târziu. Băsescu, Traian este un om rău. I se citeşte pe figură şi i se certifică în fapte. Este spânul cu care Harap Alb n-ar fi trebuit să se încurce.

Tipic pentru gen, Băsescu e de neoprit pentru că n-ai unde sau înspre ce să-l opreşti: răutatea lui n-are limită, justificare sau ţel – n-ai unde să-i pui stop sau să-i zici „ho” pentru că n-ai unde – răutatea lui scapă oricărei tentative de sistematizare, este un fel de a fi malefic care există în şi pentru sine, prin definiţie eludând noţiunea de scop.

Traian Băsescu, cel mai păgubos conducător al românilor, de la origini încoace, n-a făcut praf România ca şi ţară guvernabilă folosindu-se de rafinamentul fenomenal al firului „raţiunii” sale geniale. Traian Băsescu n-a făcut de râs România în toate părţile acestei lumi graţie abilităţii sale de a complota la modul neasemuit. Traian Băsescu nu s-a făcut pe sine de căcat într-un complex de mutări demne de un maestru emerit la şah, în perspectiva gambitului suprem.

Traian Băsesco a comis toate aceste mârlănii din două motive, mobiluri sau, în fapt, daturi ale firii, la fel de imuabile ca şi mareea: este rău şi prost. Cauza este scopul în sine, în sistema răului ca perpetuum mobile ieftin. Atribuirea capacităţii de intrigant măiastru este atât o eroare, cât şi un compliment nemeritat.

Băsescu a fost pentru România, dincolo de etape şi hopuri, mai departe de semi-succesuri (sic!) şi mega-eşece (sick!), hăt peste vorbe şi băşini precum cele de mai sus, cel mai inuman de execrabil de inoportun de nefast individ care a avut vreodată misiunea de a reprezenta, în orice fel – mic sau mare, România.

Infinit mai mult decât finitul Iliescu, Băsescu m-a făcut, acut şi tragic, să-mi fie jenă că sunt român. O jenă din aia care frizează ruşinea primordială pe care numai copiii o pot trăi. Atât de tare mă doare că sunt Băsescu, încât Băsescu se califică pentru o cugetare care are rar privilegiul de a se iţi dintr-o minte mare, dată fiind natura sa pregnant peremptorie: oricine sau orice ar fi fost mai bun ca Băsescu în postura de preş al României.

Mai puţin Adrian Geoană. Ăă… ăsta, Mircea Geoană. Mircea Băsescu?

(4,83 / 6 evaluări)
Loading...

6 comentarii la “Traian Băsescu

  1. Am savurat si postul asta, ca si multe mai vechi – ca n-am mai dat pe aici de mult.

    Nici eu nu vroiam sa votez, n-am votat niciodata, dar anul asta a aparut un om pe care-l stiam demult din Asociatia Umanista Romana al carui membru fondator este: Remus Cernea. M-am bucurat ca in sfarsit am si eu cu cine sa votez, am gasit pe cineva care ma reprezinta aproape complet (mai putin la faza cu incalzirea globala, dar atata timp cat se rezuma la strans gunoaie si plantat copacei nu ma plang)

    Uite aici: http://remuscernea.ro/repere-biografice/

  2. E bine că ai găsit pe cineva, o spun la modul cel mai sincer (i.e. nu-mi bat joc).
    Mă opresc însă aici, pentru că, din păcate, n-am să-ţi ofer decât algoritmul rece ca Moartea care descrie felurile în care vei fi dezamăgit.

  3. Nu poate fi vorba de o dezamagire, pentru ca nu-mi fac iluzii. Nu are sanse pentru ca prea putini au auzit de el si mai e si pletos.
    Cel mai probabil o sa iasa unul dintre obisnuitii populari si populisti din frunte.

  4. Poate ca nu ar fi bine sa intervin cu un mesaj la acest articol fiindca, chiar daca am o ura generalizata fata de toata clasa politica romaneasca, trebuie sa recunosc ca fata de Basescu acest sentiment atinge limite nesanatoase pentru igiena mea mentala. Asa ca nu pot sa spun decat ca ii doresc din suflet sa moara in cancer ca sa ii piara cheful de a mai face glume pe aceasta tema. Cred ca atunci am putea vorbi de o bruma de justitie divina.

  5. Mda, Băsescu a spart indicibil bariera de neconceputului, după cum sper c-am reuşit să sugerez în bijuteria literară de mai sus, evitând cu o dificultate parcă mai mare ca niciodată utilizarea copioasă a termenilor populari pentru organele copulatoare. Treaba cu cancerul nu e nicio surpriză. Traian Băsescu este, în modul cel mai rafinat de pur, sau pur de rafinat, rău. Ivăl. Iar răutatea brută necesită numai o minimă inteligenţă (cât cea a unui iepure, de exemplu), pentru a se valida plenar, mai ales pe un tărâm surealist precum Românisma.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile