Trend, tendinţe, turmă

Durata lecturii ~ 6 minute

Eşti în trend? Bun venit în turmă!

Cei 3T

Hai cu toţii, toată turma. Azi învăţăm regula celor 3T: trend-tendinţe-turmă. O trilogie fascinantă, a cărei sămânţă e un cuvânt străin, apoi urmează traducerea în română, iar la urmă avem, derivat printr-o aproape matematică inducţie, conceptul în sine.

Pentru că, trend setter-ule, trendinezule (da, am găsit şi monstrul ăsta lingvistic), trendofilule şi trendologule (şi-am mai creat doi), trebuie să afli, măcar pe această cale, că te situezi în contextul a ceea ce înseamnă şi presupune noţiunea de „turmă”.

Trend-ul scapă turma

Numai o imensă candoare îl poate salva pe cel care vorbeşte serios despre „trend” de lacrimile pe care i le-ar provoca certitudinea că este, în fapt, o oaie. Nimic mai mult decât o oaie într-o turmă oarecare. Ştii, animalul ăla puturos şi care nu ştie face nimic de capul lui şi care, prin urmare, manifestă nevoia definitorie de a se agrega în turme.

În conformitate cu sucirea lumii moderne, orice apostol al trend-ului e perfect capabil de a te face (şi a se face singur) să crezi taman pe dos, anume că a fi în trend înseamnă a fi în fruntea plutonului obosit al omenirii, unic în diferenţierea ta netă de restul fraierilor, magnific în individualitatea singulară a fiinţei tale.

Mda, iar marmota se juca, în continuare, cu staniolul. Iar tu, trendistule, mândru purtător de opinci, iţari, ii şi dulame de firmă, trebuie să afli, odată în plus, că nu eşti cu nimic mai special decât o oaie ca oricare alta, la alegere.

Mă doare p**a sufletul

Că trebuie să te pleznesc peste însăşi nucleul dur al ceea ce ai naivitatea de a numi „propria personalitate”, spunându-ţi toate astea. Că trebuie să-ţi spun că toate brandurile fără de care nu mai poţi trăi sunt mai lipsite de valoare pentru ceea ce eşti decât dejecţiile pe care, fiziologiceşte, le elimini dimineaţa. Că a poseda un MacBook sau un Nokia Nx nu-ţi sporeşte IQ-ul, cel mult te enervează. Că a-ţi băga picioarele în Converse, la propriu, nu e o formă de ritual mistic sau vreo măsură a unei individualităţi atât de pregnante încât devine etern neînţeleasă.

Însă mă liniştesc imediat atunci când realizez că, de regulă, eşti prea puţin aplecat spre a deschide ochii şi a privi realitatea în faţă.

Trend-ul strică

Urăsc toţi pampaşii implicaţi trup şi suflet în afacerea trend-ului, tocmai pentru că manifestările lor de animale gregare strică, în ochiul meu, inclusiv o mare măsură de chestii bune şi frumoase. Că tot ziceam de MacBook. De-aia, oricâţi bani aş avea, n-o să fiu văzut niciodată într-un Audi Q7 – mai bine îmi iau cinci Ford-uri Mondeo, de banii ăia. Şi nu e vorba numai de ochiul meu. Anti-trend-ul social se uită pieziş la lucrurile astea, compromise astfel.

E de-a dreptul trist inclusiv halul în care produsele „în trend” devin mai scumpe numai pe această bază. Şi e deplorabil de relevant pentru natura omului contemporan prostia pe care o manifestă în sensul ăsta.

Animale de trend: Trendologul profesionist

O bestiolă de care n-o să mă satur niciodată să mă iau. Citeam, într-o vreme, sub imperiul unei pasiuni mai mult decât sănătoase pentru estetica împrejurimilor mele fizice, Elle Decoration (I’m not gay). Vremea respectivă a durat vreo cinci numere din acea revistă. Pentru că m-am îngreţoşat destul de rapid de a pierde vremea cu advertoriale, pagină după pagină, de pozele cu Cătălin Botezatu (he’s gay) arătând precum cocalarul de rahat care este, transpus în decoruri de cel mai încântător prost gust, de îndemnuri la Bang&Oluffsen, dar, mai ales, m-am săturat ca nişte tanti din specia Rapandulah trendensis să-mi toace nervii de oţel cu prostiile lor legate de amenajarea spaţiului meu vital. Atâtea păreri importate, atâtea traduceri tendenţioase, atâta părtinire – atâta scârbă care te cuprinde vis-a-vis de orice fel de „trend”. Atâta prostie care, literalmente, mă îndepărtează chiar de acele lucruri frumoase şi de calitate, de altfel.

Una dintre animaliculele astea se scremea într-un articol pe tema ceasului de mână, şi, în prostia ei imanentă, sfătuia cititoarele privitor la alegerea partenerului în funcţie de ceasul pe care-l poartă… Printre alte tâmpenii, copilul vacii afirma şi că „dacă se uită la oră pe mobil, nici nu sta de vorbă cu el”. Dumnezeule, cât de idioată trebuie să fii, femeie?! Şi oare cât de idioate or fi unele dintre cele care, sătule de uitat la poze, mai şi citesc şi-ţi urmează „regulile”? Şi oare cât de singur ar fi trebuit să fie un nesimţit de teapa mea, care se uită la ceas pe ecranul mobilului, dacă frumoasa care a ales să mă aleagă ar fi (sub)gândit atât de bont?

Cu altă ocazie, nu mai puţin supărătoare, am văzut pe MTV (Romania) un şobolănel din încrengătura Ş. cocalaris intellectualis veleitas care, în timp ce se forţa să menţină o mină doctă, comenta trend-ul în moda vestimentară, exemplificând pe tăcute cu el însuşi, umblând astfel fără autorizaţie şi pe la butoanele de setat trend-ul. Ceea ce e apanajul subspeciei descrise mai la vale.

Nu mai citesc reviste de deco şi am scos MTV-ul din tuner.

Animale de trend: Trend setter-ul

Irish setter-ul îmi e infinit mai simpatic. Adică, măcar nu-l urăsc. Pe lângă retardul masiv pe care-l prezintă specia trend setter-ului în România, trend setter-ul generic e, într-adevăr, un animal vrednic de a fi urât, pe cât e de plictistitor, în fond. În ziua de azi, absolut orice cocalar care se prinde că ar fi cazul să se manifeste măcar uşor şocant, se dă trend setter. Şi îi merge. Global. De la P(izd). Diddy la Botezatu.

Am greşit din nou, într-o zi tristă, uitându-mă la o emisiune neverosimilă pe Euforia TV. O hostess grăsulică ce-mi făcea pe ecran? Ei bine, da: seta trendul! Fraţii mei, numai prostii ieşeau pe gura aceleia, numai inepţii şi mostre de incredibil infantilism. Zicea ea acolo, într-un accent penal dâmboviţean, despre „dres cuod”. Şi a încheiat cu „hai bizu, pe data viitoare”. Am plâns, cred.

Animale de trend: Trendinezul

Dacă bine am priceput eu înţelesul termenului (adică fraierul care pune botu’ la orice rahat dacă i-a zis alt fraier că e trendy), ăsta e ultima verigă a lanţului trofic în materie de trend. Din prostia, naivitatea şi setea lui de a aparţine unei turme mai de Doamne-ajută se hrănesc subspeciile descrise mai sus. Nespus de neinteresant şi ăsta, în sine. Pe cât e de revelator pentru cultura socială modernă.

Trendinezul e robotul consumatorist perfect. E unul dintre exemplele elocvente ale selecţiei nenaturale orchestrată de om, care evoluează paralel cu cea naturală, de când face omul umbră pământului. De asemenea, trendinezul contrazice Uriah Heep, demonstrând că „there is strength in numbers”. Adică or fi ei proşti, dar, fără îndoială, sunt mulţi. Iar numărul, parametru descriptiv fundamental pentru orice turmă, dă însăşi forţa acesteia. De-aia trendinezul persistă. A, şi pentru că omul e, în mod fundamental, şi cu destul de puţine excepţii, o creatură proastă şi prostibilă.

Şi ca să închei pierderea asta de vreme

Fiecărui idiot care trăieşte din şi respiră trend, şi care, pe deasupra, e absolut convins că trendy se scrie „trandi”:

You are not a beautiful and unique snowflake. You are the all-singing, all-dancing crap of the world.
Tyler, Fight Club

(4,00 / 1 evaluări)
Loading...

Un comentariu la “Trend, tendinţe, turmă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile