4 comentarii la “Twelve Foot Ninja

  1. Acorduri submediocre gen limp biscuit, câteva bunăciuni să ne abată atenția, momente de lambada, filmare întreruptă, la trei sferturi, absolut inutil și fără o bucățică de umor – toate astea însumează o melodie slăbuță și un videoclip trist și inutil.
    (sper, pentru binele omenirii, că una dintre cărămizile netarhia e și faptul că gusturile se discută)

    Acuma, ca să-mi revin, a trebuit să pun rapid ceva clasic.
    Am I a close-minded metal purist?

  2. Piesa începe cu un acord diminuat arpegiat, despre care sunt destul de convins că nu se găsește în niciuna dintre lucrările lui Wes Borland. Acordurile „submediocre” sunt așa-zisele power-chords (fundamentală + cvintă), ubicuitare și inevitabile în metal. Pe parcurs avem de-a face cu câteva schimbări de time signature, specifice genului prog, precum și de o serie de schimbări de gen sau registru (e.g. reggae, porțiunea cu aromă estică de la sfârșit), toate în contrast cu un refren de o simplitate elegantă, care rămâne constant (că doar e refren).

    Vocalul, un bariton cu un timbru care amintește de Mike Patton, face dovada de versatilitate și dinamică, de la piano la death growl.

    Trupa are în mod foarte clar o notă absurdistă, iar albumul (de pe care e piesa de față) e inspirat din benzi desenate. If that tells you something.

    Yes, you most definitely are a close-minded metal purist. Probably a death metal purist, to be fair. Thank God metal evolved past those simple composition devices and that horrid guitar tone, and into Lamb of God or Mastodon territory, not to mention the heavy prog branch, e.g. Tool. Not to mention (OMG!!) Devin Townsend (get a load of his genius and these concrete-shattering live vocals)!

    But yeah, why not go ahead and enjoy your Napalm Death for the n-th time (assuming it didn’t go sour yet), and just ignore the whole new, majestic metal landscape out there.

  3. Well, it was funny before you arrived. With your legitimate explanation and shit. Thanks.
    I mean, hold your horses. Am greșit iar camera? Că îmi pare că suntem la cerc literar. Ce a vrut să spună poetul prin versurile lui? Ce ne sugerează poetul aici? Și ce iambi a folosit ca să potențeze efectul? Habar n-am avut vreodată, sincer, ce a vrut să spună poetul, eventual am putut spune doar ce am simțit eu citind versurile poetului. Sensul machiajului voit grotesc al fetelor e lipsa purităţii, sensul păpuşilor în cadă e pierderea fericirii naive a copilăriei, sensul alternărilor de registru e handicaparea emoţională în faţa provocărilor maturităţii, iar sensul întregii acestei melodii e acela că orice balegă de pe marginea drumului poate să genereze o întreagă filosofie.
    I don’t ignore the whole new, majestic metal landscape out there. I really don’t. In fact, I immerse in that vast ocean of the new music (metal or whatever) – not at a satisfying pace, indeed. This time, while immersing, I have encountered just a floating shit, nicely gilded. That’s it. No more. Your theories don’t make it a less shitty shit. For me, of course. And you shoud take no offense, because I have aimed only the damn song, not your recommendation.
    Nu regăsesc nici geniu, nici talent în toată melodia asta. Pentru mine e doar kitsch, ce se înscrie în linia multor producţii muzicale actuale. După o astfel de bălăceală muzicală, chiar simt nevoia unei răcoritoare de bună calitate. Oh, well, probabil că o fi a n la a doua oară când beau răcoritoarea asta clasică, dar încă îmi mobilizează rapid rezerve de energie.

    (că să-i scutesc pe tineri de căutarea sensurilor absconse, recunosc spășit că alternarea engleză – română e folosită aici doar în scopul accentuării senzației de kitsch)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile