Un TIFF şi-o terasă, doar acasă.

Durata lecturii ~ 4 minute

În sfârşit. Terasele în aer liber din centrul Clujului sunt acum complete. Mese şi scaune, de diferite texturi şi culori, au prins viaţă în beciuri şi au ieşit afară, pe trotuare. Mai timid, la inceput, mai ezitant, speriate de ploile prelungi şi de temperaturile modeste din primăvara lui 2010, dar neîndoielnic hotărâte în ultimele zile. Calitatea lor depinde de calitatea barului în faţa cărora se înghesuie, la fel şi conţinutul băuturilor: la terasele simple văd doar Becks (da, Becks e o bere bleagă) şi apă plată, alături de obişnuitul capuccino, în vreme ce la terasele mai complicate apar lichide rogvaiv, cu umbreluţe high-class si nelipsitul frappe. Arunc priviri prelungi asupra faunei deosebit de variate, asupra exemplarelor reprezentative pentru speciile rezidente şi încerc să percep manifestările bolilor sociale care îi mână pe aceşti indivizi să se adune la o latrină comună. Dar sunt bruiat din toate părţile, iar analiza mea para-psihilogică şi sub-psihiatrică este sortită eşecului. Căci tabloul nu suportă analiză, ci doar constatare. Pentru că, da, exact asta îmi doresc în aceste zile: să-mi odihnesc ochii obosiţi asupra unor balene eşuate pe ţărmuri depărtate şi salvate de la extincţie prin depozitarea lor la o terasă, cu o băutură de căcat în faţa fanoanelor; sau să adulmec îngrozit sudoarea unor broscoi râioşi, care trudesc din greu cu scarpinatul la pulele lor septice sau cu vânătoarea anală de oxiuri, în timp ce balele li se scurg pe barbă, tânjind dupa sexul domniţelor de la aceeaşi masă. Pentru că, din nou da, chiar şi asta îmi doresc să văd acum: bătrâni împuţiţi mângâind tandru piei catifelate de domnişoare tinere şi extrem de futubile.

Şi, în sfârşit, toate astea concid cu TIFFul de anul ăsta. Tare mi-e teamă că TIFFul devine, încet-încet, o manifestare de căcat. S-au dus anii de început, în care dorinţa spectatorului era de a vedea film. Mergeai la TIFF să vezi filme, acum mergi să fii văzut că vezi filme. În plin proces de instituţionalizare, TIFFul e un loc geometric al tuturor căcăcioşilor care şi-au găsit o Nouă Terasă şi nu se mai amestecă defel cu clasicii pitbuli plini de lanţuri Guci şi şlapi de firmă Neki. Lânga cinema-urile gazdă ale TIFFului de anul ăsta, ochiul meu înregistrează înfiorat imagini cu paşoptiste nefutute, ce stau limbă-n limbă cu băieţaşi în haine cu mânecuţe largi şi un pic prea lungi, cu fulăraş la gât şi pălărie pe capăt, în plin 28 de grade Celsius.

Opaaaa! Incredibil, se iveşte, pare-se, ocazia unei mici analize şi concluzii. Iată, la o terasă de fufe şi fleşcăiţi stă, la o masă centrală, un tinerel prespălat care bea o apă plată şi scrie frenetic (în timp ce zâmbeşte idiot. Ce idiot!) la o tastatură de laptop. Trecătorul atent (recte, eu) îl priveşte cu ură, pentru că a adus aromă proaspătă la o tejghea de putregaiuri. Ce caută acolo? A greşit, sunt convins. Habar n-are pe ce lume e, sigur a venit dintr-un căcat de ţară nordică în România, la TIFFuleţ. Se opreşte din scris, priveşte telefonul mobil, închide laptopul şi se uită precipitat în jur. Deschide gura (urmează bomba, îmi zic, şi mă opresc într-o poziţie cât mai comodă) şi îl întreabă pe un bivol de 460 de ani de la masa vecină: excuse me, where can I find a cab? a cab, sir, a taxi, do you know where I can find one, quickly? Bătrânul bivol (trag aer în piept, emoţionat peste poate) îşi ia mâna dreaptă dintre sânii păpuşelei de lăngă el, îl priveşte 3 secunde lungi cât 3 minute pe dobitocul din Altă Ţară, se uită spre cealaltă păpuşă de la masa lui, care-i găzduia mâna stăngă undeva în cur, şi zice pe o voce puternică: ce pula mea vrea homalău’ ăsta? Toată lumea râde, cel mai tare se aud pizdele alea două, cred că intraseră în fază; râd şi eu, râde chiar şi pănţăruşul ăla străin. Într-un final, o chelneriţă îi indică staţia de taxi de la 50 de metri distanţă, iar copilul dispare.

Alături, la cinema Arta, la Waste Land, în mulţimea de emotivi în aşteptarea proiecţiei văd un porc asudat, cu lacăt aurit la gât, cum o mângâia pe linia dintre buci pe una care nu avea un corp normal, ci doar ţâţe, cur, vagin şi picioare pe tocuri (de culoare verde deschis, futu-i) cui de 20 cm. Şi ei mergeau la film. Toţi aburiţii intelectuali îi priveau plini de invidie şi se hlizeau pe sub muci, frecându-şi mânuţele în aşteptarea futaiului eclectic de mai spre seară şi a ceaiului Sencha de după.

M-am îngrozit. Nu mai am de gând să beau ceva pe la terasele de anul asta sau să mă arunc pe la TIFF.

Mă duce gândul la sucul de soc pus la fabricat în balcon şi la DVDul cu Rambo.

Mă grăbesc spre casă. Spre acasă.

La revedere!

Fii primul care evaluează articolul:

Loading...

3 comentarii la “Un TIFF şi-o terasă, doar acasă.

  1. Cluj-Napoca, mare oraş universitar, bineînţeles că se cade să fie împânzit de feluritele sortimente de indivizi cu pigment de culoare (vorba unui distins asistent de grupă), de broaşte, de paşoptişti (drăguţă metaforă apropo), de blondele naturale importate direct de la Muma Suedie, care lasă mult de dorit în comparaţie cu elitele lor cinematografice, spre dezamăgirea mea şi a colegilor.

    Te înţeleg perfect, pentru că păşim amândoi aceleaşi străzi, şi nu poţi merge zece paşi fără să auzi la langue d’amour (care recent am început s-o urăsc cu pasiune, împreună cu poporul care-o vorbeşte), sau nişte interjecţii ChHhHhHh-ite, scuipate direct din faringe netăiate-mprejur.
    Personal, e ceva nou pentru mine, trăgându-mă dintr-un oraş mai nord-estic, însă după 3 ani, mi s-a cam aplecat. Dar ce să-i faci, nu noi deţinem petrolul.

    Eu unul folosesc ocaziile astea să-mi perfecţionez vocabularul rasist cu care mă mai delectez în cadre restrânse, îmi dă parcă o senzaţie de sfidare a legii, senzaţie care mă încântă adeseori.

  2. Bă, io ţi-am mai zis, tu ai talent, bă. De unde ştiu? Eu? Eh. E nevoie de talent ca să poţi zice „futu-i” fără să cazi în vakulovskitsch.

    Pe de altă parte, aş dori să profit de ocazia oferită pentru a mă deprecia pe TIFF, care este, a fost şi va fi un căcat. A, nu pen’ că nu e nevoie de un cadru organizat de şi pentru sifilitici ca să li se aducă la cunoştiinţă cam la ce filme ar trebui să se uite ca să pară că ar putea rămâne cu ceva din orice altceva le-ar trece pe sub nară, ci pentru că este, a fost şi va fi, ceea ce nu contrazice prima parte a frazei, mai mult o ocazie de a fricţiona manganul citadin, decât o oportunitate de-a vedea ce prost eşti, realmente.

    Înspre rest, ce să mai disputăm? Românu-i un nefutut clasic, prins între tradiţia orto-catolică şi pornografia new media, aşadar concetaţeanul a perfecţionat la detaliu japonez arta mulgerii şopârlei, într-atât încât găina să poată fi sugrumată în context social, discret, sublimat, civilizat, la (pe) tocuri verzi de 20.

    Neam de lăbari cinefili (n.r.: cinefil = care fute filme, cf. şi zoofil, necrofil, –fil etc.).

  3. @sicovitol: TIFFul nu a fost de la început aşa. Îmi amintesc cu fior plăcut de primele 2 sau 3 ediţii, la care am vizionat multe pelicule deosebite, cum ar fi Cidade de Deus, Carandiru, 8 femmes, Kontroll, fantasticele The Isle, Address Unknown şi The Coast Guard ale lui Ki-duk Kim sau Chungking Express şi Happy Together ale lui Kar Wai Wong. Faţă de acea perioadă, se simte clar acum accesul mult mai facil la orice surse posibile de movie entertainment. Ca orice lucru bun, TIFFul a fost frumos la început şi durat puţin, doar până a aflat tot prostovanul de el: acum eşti cotat mai bine dacă eşti văzut între spectatori. Între cele două extreme ale făţărniciei dobitoace (fie se merge la TIFF ca la mall, fie ca la budă – în cazul ăsta să fie clară o chestiune: nepăsarea de tip emo pentru aspect şi destinaţie este îndelung lucrată, că e în trend), animalele sociale se manifestă atât de plenar încât e o plăcere să le priveşti de la distanţă. Ăsta e TIFFul meu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile