ScrieCiteşteAutoriDespreRecomandăEnglish
Abonament Pentru marea majoritate a omenirii, viaţa e foarte grea. Mă refer aici la mica majoritate, masa indivizilor comuni, pentru care viaţa e mult prea uşoară, atât de prea uşoară încât ajunge să le pară grea.
După nişte ore de muncă, de bine - de rău, putem întinde mâna spre raft, lua şi plăti ceea ce ne trebuie. De bine - de rău, unii ne permitem micile rahaturi excretate de avântul tehnologic, mai un iPod, mai vreun telefon bengos. Alţii se mulţumesc cu o cafea la Starbucks şi un drum la cinema.
Toţi pampaşii îşi măsoară starea de bine în funcţie de cât le sunt de accesibile diversele răhăţişuri. Şi sunt trişti sau fericiţi în funcţie de asta. Viaţa li se pare un vis sau o corvoadă în funcţie de mizeriile cu care o presară. Agitaţie de muscă fără cap pentru nimic. Angoase de lux. Căcaturi.
Pentru că nu mai trebuie să te lupţi cu pământul. Pentru că focul nu mai e miraculos. Pentru că hrana nu mai presupune efort şi victorie, iar a fi flămând nu mai pare vulgar - când i se întâmplă altuia. Pentru că, în fine şi în general, lupta a pierit.
Doctrina efortului e moartă. Se ştie demult că drumul e mai important ca destinaţia. Câtor proşti le pasă? Calea minimei rezistenţe e blestemul cel mai sofisticat dăruit omenirii de către ea însăşi. Fără progres real, civilizaţia a adus flaciditatea trupului şi minţii. Încă un paradox greţos în calea echilibrului mântuitor.
Burţi şi stupoare minerală. Viaţa e mult prea facilă, pentru prea mulţi şi, de aceea, mult prea puţin respectată.
|
| ||||
 0.0/5 (0 voturi) |
| |||
Replici (1) • Greutatea vietii (millu) • adaugă replica ta » | ||||
Comentarii acest articol Comentarii articole Sicovitol Toate comentariile
Copyright 2008-2009. Toate drepturile rezervate.
Contact • Termeni şi condiţii • Politica de confidenţialitate • Netarhia Tools • Powered by users
